„Am făcut vaccinul anti-COVID-19!” Un britanic vaccinat în luna mai şi-a făcut publică povestea. Ce efecte secundare a suportat?
Odată cu aprobarea vaccinului Pfizer şi începerea distribuirii acestuia în Marea Britanie încă de săptămâna viitoare, întregul mapamond aşteaptă cu nerăbdare revenirea la viaţa noastră normală de dinainte de pandemie. În spaţiul public, însă, există numeroase discuţii despre acest subiect delicat, care a împărţit populaţia planetei în adepţi ai noului produs şi critici ai acestuia.
În asemenea context, The Independent a publicat, la finele lunii noiembrie, un articol despre Jack Sommers, un britanic care s-a vaccinat împotriva noului coronavirus în luna mai şi a acceptat să-şi spună apoi povestea. La acea vreme, vaccinul era în primele sale teste, domnul Sommers numărându-se printre primii voluntari care s-au vaccinat în Marea Britanie.
Jack Sommers a ţinut să spună lumii întregi la ce să ne aşteptăm după ce ne vaccinăm anti-COVID-19. Care a fost efectul secundar cel mai pregnant al vaccinului?
Printre primii voluntari
Universitatea Oxford a anunţat că vaccinul lor are o eficienţă de 70%. Nu este la fel de ridicată ca cea de la Pfizer şi Moderna, dar are avantajul că este mai ieftin decât acestea şi mai uşor de transportat şi depozitat. Iar Jack Sommers s-a numărat printre primii voluntari, care au făcut vaccinul care se afla încă în teste.
Theindependent.co.uk a publicat, pe 24 noiembrie, povestea lui Jack Sommers, care s-a vaccinat anti-coronavirus în luna mai. Ulterior, acesta a început să povestească despre întreaga lui experienţă: „M-am înscris pentru testarea vaccinului coronavirus. Am fost plătit 235 de lire sterline pentru cele cinci vizite la spital pe care le-am făcut. Mi-au băgat tot felul de ace în braţe şi am fost, pur şi simplu, un cobai uman, totul pentru a ajuta la dezvoltarea mult discutatului vaccin COVID-19”, a declarat acesta.
„Eu făceam ceva ce putea ajuta milioane de oameni”
„Prima fază, din care am făcut şi eu parte, a avut loc în Anglia. Acum au extins testările şi cer unor mii de englezi să se vaccineze. Dacă vă înscrieţi, pregătiţi-vă pentru un proces mult mai lumesc decât v-aţi putea imagina. Trebuie să răspunzi la tot felul de întrebări despre istoricul medical al familiei şi, odată, ce eşti aprobat, eşti chemat la spital.
La prima vizită, am dat mostre de urină şi sânge, am completat formulare şi am urmărit un filmuleţ despre ce efecte secundare minore se aşteaptă ei să ai. Apoi mergi acasă şi aştepţi să fii iar chemat.
Mi-am adus aminte de câteva mesaje primite de la oameni, în special unul de la o femeie care suferă de scleroză multiplă şi care mi-a spus că eu făceam ceva ce putea ajuta milioane de oameni. Asta mi-a dat mare curaj. Injecţia în sine – singura doză primită – n-a durut. Mi-a fost dat un termometru şi am fost rugat să-mi notez, într-un jurnal online, orice simptom apărut.
Cel mai însemnat efect secundar a fost paranoia. Nu ştiu dacă m-am numărat printre cei 50% care au făcut cu adevărat vaccinul sau printre ceilalţi 50% care au făcut un placebo, dar mi s-a întâmplat de două ori în prima săptămână să am senzaţia că am febră. Gândindu-mă acum la acele zile, cred că mi-am imaginat doar că am febră n-am avut cu adevărat. <Temperatură ridicată şi strănut>, am trecut în jurnal a treia zi după vaccin.
Pe măsură ce au trecut săptămânile, nu am avut alte simptome. În schimb, am început să mă preocup de succesul testelor. Îmi doream ca vaccinul produs de Universitatea Oxford să fie un succes. Îmi doream să le povestesc nepoţilor mei că eu am testat vaccinul care a salvat omenirea. Mi-am dat seama că multe alte teste au urmat după mine. Chiar dacă vaccinul meu nu e bun, tot nu regret că am fost unii dintre primii voluntari care au testat pe propria piele vaccinul anti-COVID-19.”
Foto - Shutterstock, Theindependent.co.uk
