În căutarea job-urilor de vară
Eşti în somaj sau eşti nevoită să-ţi schimbi locul de muncă? Ei bine, poţi alege una dintre ofertele sezoniere. Iată câteva recomandări!
Este ora 11.00. Deşi se anunţă o zi excesiv de caldă,nu renunţ la căutarea mea de joburi estivale. Vreau să mă conving că ofertele de angajare sezoniere există. Aşa că aştept cu nerăbdare să întâlnesc persoane care sunt deja la lucru,dispuse să-mi vorbească. Vreau să aflu de la ele cât de repede îţi poţi găsi un loc de muncă în perioada asta.
La o caravană cu îngheţată...
Pentru gheretele cu îngheţată sau pentru cele care vând sucuri naturale din fructe şi legume este posibil să găseşti câteva oferte de angajare. Cristina Luca,de 19 ani,din judeţul Dâmboviţa,studentă la Facultatea de Arhitectură,vinde îngheţată în Parcul IOR,la o caravană.
„Am aflat de job de la un prieten. Dar unele colege de-ale mele au găsit,pur şi simplu,întrebând direct la vânzător. Vacanţa asta vreau să-mi ajut părinţii. Îmi dau bani pentru chirie,facultate şi pentru câte şi mai câte. Am zis că trebuie să fac şi eu ceva. Şi iată-mă aici,câte 12 ore,în caravana cu îngheţată. Deşi în weekend e mai aglomerat şi este foarte cald afară,îmi place ce fac”,spune Cristina.
Câteva străduţe mai încolo dau de o altă gheretă unde se vinde acelaşi lucru. De la vânzătoare aflu că poţi câştiga destul de bine. Şi câte 1.500-2.000 de lei lunar.
Cristina Luca strânge o parte din banii câştigaţi pentru facultate
...sau la o gheretă de gogoşi
Iau autobuzul şi ajung la piaţa Charles de Gaulle. Vreau să merg prin Parcul Herăstrău. Odată ajunsă aici,intru în vorbă cu Alexandru Voicilă,de 25 de ani,vânzător la o gheretă de gogoşi. E din Câmpulung-Muscel şi locuieşte în Bucureşti de câţiva ani,cu chirie.
„Dacă vrei să-ţi cauţi un loc de muncă pentru vară,acum e momentul. Încă suntem la începutul sezonului. Am mai lucrat aşa pe litoral. Nu e o meserie stresantă. Nu-ţi trebuie multă experienţă. Îţi ia ceva până înveţi să faci coca de gogoşi,dar după,e floare la ureche. Cu un astfel de job poţi să câştigi 1.700-2.000 de lei. Mai depinde şi de patron. Eu mă înţeleg foarte bine cu cei de aici. Sunt permisivi. Dacă am vrut într-o zi să plec în ţară ca suporter la un meci,m-am putut învoi fără probleme”,spune Alexandru zâmbind.
Alexandru Voicilă reuşeşte să se întreţină singur din acest job
Ospătar la terasă
Cum concediile au început,terasele sunt pline de oameni. Acum angajatorii sunt dispuşi să-şi mărească personalul. Georgiana Aman (22 de ani),din Bucureşti,lucrează ca ospătar de la 16 ani.
„Se câştigă foarte bine. Nu mă refer doar la salariul de bază,ci mai mult la bacşişul pe care-l poţi primi,”spune ea. „Mi-aduc aminte că din primul salariu mi-am cumpărat o rochie,o pereche de pantofi… Eram foarte mulţumită. E sentimentul acela de independenţă şi de stabilitate pe care ţi-l dă o slujbă.”
Georgiana le sfătuieşte pe cititoarele interesate de un job sezonier să nu-şi piardă încrederea dacă nu au găsit încă. „Într-un domeniu ca acesta îşi pot găsi foarte uşor şi dacă ai peste 30 de ani”,mai spune ea.
Georgiana Aman este osptăriţă de la 16 ani
La căsuţa din vată de zahăr
Pe finalul zilei,după cele patru ore de căutare,am avut plăcerea să întâlnesc o doamnă deosebită. Ecaterina Tudor,de 78 de ani. Cu ea ai impresia că te cunoşti de-o viaţă. Intră repede în vorbă şi e foarte zâmbitoare. Lucrează în comerţ de mai bine de 30 de ani şi ne spune cu o oarecare mândrie în voce că munca pe care o face îi oferă multă satisfacţie. Pe banca din parc este fiul ei.
„Are foarte multă grijă de mine,nu ştiu ce m-aş face fără el”,spune Ecaterina cu lacrimi în ochi."Stă aici cu mine toată ziua, lângă căscioara asta a noastră, unde vindem vată pe băţ. Preţul e foarte mic. Un leu bucata.”
Uneori, Ecaterina dăruieşte vată de zahăr nevoiaşilor.„Pe aleea asta trec tot felul de oameni. Mai cumpără şi adulţi. Fără doar şi poate vor să-şi aducă aminte de copilărie. Dar ce mă înduioşează foate tare sunt copiii. Unii părinţi sunt atât de săraci încât nici măcar o vată pe băţ nu-şi permit. Şi atunci nu pot să las copilul să plângă. Îi ofer gratis această bucurie”, mărturiseşte aceasta.
Ecaterina Tudor îi bucură pe trecători cu o vată de zahăr şi o vorbă bună
