Cele șase indicii revelatoare prin care îți dai seama că mama sau tatăl tău a fost narcisist

În afara casei, părintele tău era admirat, carismatic, poate chiar „perfect”. Însă acasă, tu simțeai greutatea tăcerilor apăsătoare, a criticilor nemiloase și a presiunii de a fi impecabilă.

Dacă aceste lucruri îți par familiare, sugerează huffpost.com, e posibil să fi fost crescută de un părinte cu tendințe narcisiste. Iată care sunt cele mai frecvente semne, potrivit experților în psihologie, și ce poți face pentru a rupe acest ciclu toxic.

1. Te lași mereu pe ultimul loc și nu știi să-ți exprimi nevoile

Un părinte narcisist nu-ți va valida niciodată emoțiile sau dorințele. Dimpotrivă, te va învăța că nu contează ce simți, doar ce faci pentru ceilalți. De multe ori, copilul devine un adult care nu mai știe să spună „nu” sau să-și exprime clar nevoile.

Ce poți face: Începe prin a învăța despre narcisism și cum ți-a afectat modul în care te vezi. Terapia poate fi un spațiu sigur unde să (re)descoperi partea din tine care a fost ignorată sau reprimată.

2. Te temi că ai devenit tu însăți o narcisistă

Poate că ai preluat comportamente de apărare din copilărie: îți impui autoritatea, devii rece sau respingi vulnerabilitatea. Ai învățat că trebuie „să fii dură ca să supraviețuiești”.

Ce poți face: Nu ești condamnată la acest tipar. Cu ajutor terapeutic, poți învăța să te reconectezi cu emoțiile tale reale și să construiești relații autentice, bazate pe empatie, nu pe control.

3. Ești prinsă într-o competiție nesfârșită cu frații sau surorile tale

Un părinte narcisist își împarte copiii în „favorit” și „țap ispășitor”. Dacă ai simțit că mereu trebuia să demonstrezi ceva sau că frații tăi erau mereu mai apreciați (sau invers, mai blamați), nu e vina ta. E o strategie clasică de manipulare.

Ce poți face: În loc să te lași prinsă în rivalitate, încearcă să discuți sincer cu frații tăi despre cum ați fost puși unul împotriva celuilalt. Uneori, singura punte de legătură rămâne tocmai trauma comună.

4. Ai simțit că ai fost „partenerul” părintelui tău, nu copilul lui

Unii părinți narcisici devin „victime” în propriile povești, iar copilul ajunge să le ofere sprijin emoțional necondiționat. Practic, ești crescută pentru a le susține suferințele, nu pentru a fi susținută.

Ce poți face: Acordă-ți permisiunea de a-ți asculta nevoile. Revin-o, mental și emoțional, la copilul care ai fost și întreabă-te: „Ce aveam nevoie cu adevărat atunci?” Poate nu e prea târziu să te îngrijești așa cum meritai.

5. Simți că ești valoroasă doar când reușești ceva

Dacă ai fost învățată că trebuie să „faci” pentru a „fi” — să obții note, diplome, funcții — e un semn că dragostea în familia ta era condiționată. Părintele narcisist îți va valida doar performanțele, nu și persoana ta autentică.

Ce poți face: Încearcă să vezi dincolo de realizările tale și să apreciezi cine ești, nu doar ce livrezi. Empatizează cu propriul trecut, dar nu-l lăsa să-ți dicteze viitorul.

6. Nu știi ce vrei cu adevărat de la viață

Copiii crescuți de narcisici ajung adesea adulți dezorientați, care trăiesc viețile pe care părinții le-au proiectat pentru ei. Nu îți este clar ce te pasionează sau ce îți dorești, pentru că nu ți s-a permis niciodată să alegi.

Ce poți face: Dacă părintele tău refuză să-și recunoască greșelile, ia în calcul limitarea sau chiar întreruperea relației. Când nu există asumare, nu poate exista vindecare. Nu ești obligată să-ți sacrifici sănătatea emoțională pentru a întreține o relație toxică.