Anafura primită în noaptea de Înviere are câteva semnificații în plus. Le știai?

Anafura din noaptea de Înviere a fost denumită Paşti, deoarece are câteva semnificații în plus față de prescura care se oferă la finalul Sfintei Liturghii.

Sfintele Paşti reprezintă sărbătoarea cu semnificaţii bogate pentru toţi creştinii. Marele praznic îi găseşte pe cei mai mulţi cu lumina Învierii în mâini, alături de un pacheţel cu Sfintele Paşti, anafura sau pâinea binecuvântată la slujba de Înviere.

La finalul fiecărei Sfinte Liturghii, se împarte anafură credincioşilor care au luat parte de slujbă. Denumirea acestor bucăţele de prescură provine din grecesul anaforá care însemna oferire. Aceasta este pâinea binecuvântată în timpul slujbei şi se ia numai pe stomacul gol. Potrivit doxologia.ro, în timpul Liturghiei „preotul, luând vasul cu anafură, face cu el semnul Sfintei Cruci înaintea Sfântului Disc şi a Sfântului Potir, zicând: Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, binecuvântează, Doamne, pâinea acesta, anafura sfinţilor tăi‟. Aşadar semnificaţia cea mai importantă a anafurei este a Maicii Domnului care a primit în pântecele său pe Fiul lui Dumnezeu. Anafura din noaptea de Înviere a fost denumită Paşti pentru a arăta câteva semnificaţii în plus.

Mărturie a jertfei lui Iisus

Sfintele Paşti luate în dimineaţa marelui praznic sunt simboluri ale jertfei şi Învierii Mântuitorului Iisus. Pâinea binecuvântată este stropită cu apă sfinţită şi vin roşu. Aceasta înseamnă că Sfânta Biserică a fost sfinţită cu picăturile de sânge din Trupul Mântuitorului aflat pe Sfânta Cruce. Anafura de la slujba de Înviere ne aminteşte de fiecare dată când o luăm că mărturisim jertfa lui Hristos şi că trebuie să încercăm să ne apropiem cu îndrăzneală, credinţă şi încredere de modelul extraordinar oferit de Însuşi Fiul lui Dumnezeu. Chiar şi cuvântul Paşti semnifică trecere de la Pesah, un termen preluat în ebraică de la egipteni. Aşadar, Sfintele Paşti sunt menite să ne ajute să trecem de la viaţa trăită în indiferenţă spirituală la dorinţa de a urma cât mai mult poruncile divine.

Se iau pe stomacul gol

Sfintele Paşti sau pâinea binecuvântată se mănâncă înainte de orice altceva, după spălarea feţei şi rostirea rugăciunii „Tatăl Nostru‟ sau a rugăciunilor de dimineaţă. În unele zone ale ţării, după participarea la slujba de Înviere, se ia Sfânta Lumină şi sfintele Paşti, duc lumina, mai întâi, celor adormiţi din familie şi abia după aceea acasă. A doua zi de dimineaţă, fiecare membru al familiei, înainte să plece din nou la biserică îmbrăcat în straie noi, se spală pe faţă cu apă rece, în care se pune un ou roşu şi un bănuţ de argint cu scopul de a stârpi toate relele din anul acela şi de a fi sănătoşi. După ce se spală copiii, li se ung obrajii cu oul roşu, iar ultimul care se spală mănâncă oul şi ia bănuţul de argint. La final, se iau sfintele Paşti înainte de a mânca. La masa de Paşti, ouăle se ciocnesc numai cap în cap, spunând “Hristos a înviat!” la care se răspunde “Adevărat a înviat!”. Primii care ciocnesc sunt soţii mai în vârstă, iar ultimii copiii. Ciocnitul ouălor este un simbol al jertfei Mântuitorului. În a doua zi de Paşti, ouăle roşii sunt ciocnite şi cu dosul, iar din a treia zi, numai dos în dos.

Info

Dacă se întâmplă ca anafura să mucegăiască, este bine să fie arsă sau îngropată în pământ.

Ce simbolizează lumânările de la slujba de Înviere?

Alături de Sfintele Paşti, credincioşii aduc acasă în noaptea de Înviere şi lumânări aprinse la miezul nopţii, în biserică. Despre lumânările cu care au luat lumina sfântă se spune că sunt tămăduitoare. Creştinii le sting de pragul uşii când păşesc în casă la întoarcerea de la biserică şi le reaprind ori de câte ori cineva are o boală grea, un necaz ori o supărare mare.