Paştele, cea mai importantă sărbătoare a creştinilor
„Să ne luminăm, popoare, că din moarte la viaţă şi de pe pământ la cer, Hristos Dumnezeu ne-a trecut pe noi“ spune canonul Învierii, care se cântă la acest mare praznic. El rezumă în doar câteva cuvinte esenţa credinţei propovăduite de Iisus Hristos încă de acum două milenii.
De la Paştele iudaic, la cel creştin
Prin cele 10 porunci, evreii au primit un îndreptar de viaţă sfântă, iar profetul lor, Moise, a instituit sărbătoarea Pesah. Aceasta înseamnă „trecere“ – în amintirea trecerii evreilor de la îndelunga perioadă de sclavie sub egipteni la libertate. În religia creştină, termenul a fost preluat, însă cu înţeles diferit, ca trecere din robia unei existenţe materiale limitate, supuse patimilor, păcatului şi morţii, către viaţa spirituală, veşnică.
Hristos şi nădejdea Învierii
În mitologia biblică, primul om creat de Dumnezeu, Adam, prin neascultare a ales să ducă o existenţă bazată mai degrabă pe propriile forţe decât pe susţinerea divină. Consecinţa a fost căderea în trupul supus degradării şi morţii. El s-a ales doar cu lacrimile părerii de rău şi cu viaţa până la mormânt, când totul se sfârşea. Înduioşat de singurătatea omului, Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său ca să facă pace cu umanitatea, prin ascultare şi împlinirea voinţei divine până la capăt, prin acceptarea şi transcenderea suferinţei şi prin înfrângerea morţii prin Înviere. Pironirea cu braţele pe cruce, pe lângă semnificaţia acceptării smerite a voinţei Tatălui, reprezintă şi un gest de dragoste, prin care Dumnezeu-Omul îmbrăţişează întreaga omenire aflată sub spectrul morţii. Gestul e urmat de Înviere, ca o nădejde că existenţa noastră nu se încheie odată cu încetarea funcţiilor biologice ale trupului.
Cum are loc prăznuirea
După ce şi-au purificat trupul de-a lungul celor 40 de zile de post, prin renunţarea la toate alimentele de origine animală, după ce s-au spovedit şi s-au împărtăşit cu trupul şi sângele lui Hristos, după ce au participat la deniile din Săptămâna Mare, în noaptea de sâmbătă spre duminică, la miezul nopţii, creştinii primesc lumină şi participă la slujba de Înviere până dimineaţa, cântând „Hristos a înviat din morţi cu moartea pre moarte călcând, şi celor din morminte viaţă dăruindu-le“. După slujbă, se bucură cu familia şi prietenii de masa pascală. Mesenii mănâncă miel, simbol al lui Hristos cel blând, care s-a dat pe sine jertfă, ouă roşii, stropite de sângele Mîntuitorului, ce se ciocnesc simultan cu mărturisirile „Hristos a-nviat!“ şi „Adevărat a-nviat!“. Acestea vor fi întrebuinţate şi ca formule de salut până la sărbătoarea Înălţării.
Paşte catolic, Paşte ortodox – la date diferite
Conform primului conciliu ecumenic al bisericii creştine, care a avut loc la Niceea în anul 325, data Paştilor era stabilită în prima duminică după prima lună plină înregistrată după sau în ziua echinocţiului de primăvară. Dar, în timp ce Biserica Catolică şi Bisericile Protestante iau în considerare echinocţiul de primăvară stabilit conform actualului calendar civil (gregorian), Bisericile ortodoxe şi greco-catolice pornesc calculul de la data echinocţiului pe stil vechi, conform calendarului iulian (adică, pornind de la 3 aprilie). Din această cauză, data Paştilor în Biserica Ortodoxă nu poate fi mai devreme de 4 aprilie, iar în Bisericile Catolică şi Protestante, nu mai devreme de 22 martie.
Calendar creştin
6 - 12 aprilie 2018
6 aprilie
Creştinii greco-catolici şi ortodocşi comemorează Marea Vineri (patimile Domnului), cu post negru şi cântările prohodului.
8, 9, 10 aprilie
Creştinii greco-catolici şi ortodocşi prăznuiesc Paştele (Învierea Domnului).
9 aprilie
Creştinii romano-catolici sărbătoresc Buna-Vestire.
11 aprilie
Creştinii romano-catolici îşi amintesc de Sf. sfinţit episcop mucenic Stanislau.
Ştiai că…
… evreii sărbătoresc şi ei Paştele (Pesah) primăvara, printr-un festival de opt zile? Se comemorează nu doar eliberarea din robia egipteană, dar şi suferinţele îndurate de acest popor în timpul peregrinării prin deşert. De aceea, se mănâncă „maţa“ (pască sau azimă) cu hrean sau „maror“ (rădăcini amare). Se beau 4 pahare cu vin, a căror semnificaţie este eliberarea, salvarea, izbăvirea şi sanctificarea – după cuvintele folosite de Dumnezeu când i-a scos pe evrei din Egipt: „vehoţeti“ (v-am scos), „vehiţalti“ (v-am salvat), „vegaalti“ (v-am mântuit), „velacahti“ (v-am luat).
