Biserica rugăciunilor tăcute

Ţi-ai imaginat cum ar fi să trăieşti într-o lume a tăcerii, să nu te bucuri de sunete? Părintele Constantin Onu a încercat să-i înţeleagă pe cei care nu aud şi să vină în ajutorul lor.

Te-ar putea interesa şi:

Maica Siluana te învaţă iertarea

Sfântul Ioan Rusul,de ajutor celor bolnavi

Părintele Onu spune că „Biserica a văzut în surzi unul dintre neamurile pe care Mirele Hristos îl cheamă să facă parte din Trupul Său”.

Pornind de la această învăţătură şi având binecuvântarea Prea Sfinţitului Calinic al Eparhiei Argeşului şi Muscelului,părintele a pus temelia unei misiuni pentru surzi,în Piteşti.

A început prin a merge la cursuri ca să înveţe limbajul semnelor. Aici a fost privit cu suspiciune,pentru că oamenii nu înţelegeau de ce face acest lucru,neavând nici el,nici cineva din familie probleme cu auzul. După un timp,toţi au aflat de ce perseverează şi au început să-l sprijine. Visul a prins viaţă

Când a început să contruiască biserica,părintele a ţinut cont că arhitectura ei trebuia să se adapteze nevoilor enoriaşilor.

Astfel,catapeteasma trebuia să fie de înălţime medie,ca ei să poată vedea gesturile pe care le face părintele în altar,iar locul unde stau de obicei preotul şi corul să fie mai înalte decât în alte biserici.

Astfel a luat naştere Biserica Surzilor „Sfântul Grigore Palama”,unde părintele Onu îi păstoreşte pe cei 500 de credincioşi hipoacuzici care locuiesc în judeţul Argeş.

În timp ce construcţia era ridicată,părintele Onu s-a ocupat şi de transpunerea liturghiei în limbajul semnelor,operaţiune care a cerut migală şi câţiva ani de muncă.

A fost greu,pentru că anumite cuvinte nu aveau corespondenţă în limbajul semnelor şi părintele a trebuit să le găsească gestul corespunzător.

Altele nu puteau fi folosite,cum ar fi cuvântul „tată”,care era arătat răsucind o mustaţă,or „Dumnezeu Tatăl nu are chip vizibil,cu atât mai puţin mustaţă”,spune părintele.

Corul surzilor

Acum,în jurul parohiei s-au strâns numeroşi tineri cu deficienţe de auz. O parte dintre ei „cântă” în corul Effata,întruchipând cu ajutorul gesturilor frumoasele cântări bisericeşti.

Din câte ştie Părintele Onu,corul este unic în spaţiul creştin ortodox. Numele ales pentru acesta are un izvor biblic:„Effata!”,adică „Deschide-te”,cuvântul rostit de Hristos în timp ce atingea urechile şi limba unui surdomut,care,imediat,a început să audă şi să vorbească.

Chiar dacă nu se fac astfel de minuni la biserica „Sfântul Grigore Palama”,din Piteşti,cei care până acum nu aveau un lăcaş de rugăciune şi nu se puteau spovedi pot afla acum Vestea cea Bună a Evangheliei şi pot trăi viaţa creştină ca toţi ceilalţi.

Viitorii păstori ai celor fără auz

Pentru a veni în întâmpinarea oamenilor care nu avuseseră cum să-L cunoască pe Hristos până acum şi pentru ca aceştia să poată înţelege mai bine mesajul creştin,părintele şi studenţii din parohie organizează spectacole de teatru în limbajul semnelor,iar subiectele alese sunt din Sfânta Scriptură.

Aceşti tineri au crescut împreu-nă cu biserica şi unii dintre ei şi-au dorit să meargă mai departe pe acest drum. Pentru ei şi pentru cei asemenea lor,a fost înfiinţată o secţie specială la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Sfânta Muceniţă Filoteia”,din Piteşti,şi la Seminarului Teologic „Neagoe Vodă”,din Curtea de Argeş.