Botezul, la ortodocşi şi la romano-catolici

Botezul este calea prin care pruncii devin fii ai Mântuitorului. Ritualul de purificare cu apă sfinţită, chiar dacă are aceeaşi semnificaţie, diferă la ortodocşi şi la romano-catolici.

Altădată, cei care credeau în zeiţa Isis şi în zeul Mithra erau iniţiaţi prin apa izvoarelor, iar reguli de purificare existau - şi există încă - în tradiţia ebraică. Simbol al renaşterii din ape şi întru spirit, botezul este un ritual obligatoriu în principalele rituri creştine. Constă fie în stropirea cu apă sfinţită, fie în cufundarea totală în apă al celui botezat. Dar, dacă la ortodocşi ritualul e oficiat în pruncie, la romano-catolici şi la unii reformaţi poate fi realizat şi în preajma majoratului – ba chiar la vârstă adultă, la baptişti.

Prima taină a Bisericii Ortodoxe

Botezul este prima taina fundamentală a Bisericii Ortodoxe şi se săvârşeşte la 40 de zile dupa naştere. Preotul afundă pruncul în apa sfinţită de trei ori, în numele Sfintei Treimi, pentru a-l aduce în sânul Bisericii lui Hristos. Spre deosebire de botezul romano-catolic, cel ortodox nu are rol de curăţare a stricăciunilor lăsate de păcatul originar şi se face prin cufundarea în apă de trei ori, nu prin stropire. La ortodocşi, părinţii dau numele pruncului, cu binecuvântarea preotului, care citeşte o rugăciune specială: copilul va călători în viaţă şi va sta înaintea Domnului, la Judecata de Apoi, doar cu numele care i se dă la botez.

Pecetea harului Duhului Sfânt

După rugăciune, urmează lepădările: naşii copilului declară de trei ori, cu faţa la apus, că se leapădă de Satana, de toate lucrurile şi de toţi slujitorii lui. Apoi, pruncul este întors cu faţa la răsărit, iar naşii declară, tot de trei ori, că se unesc cu Hristos şi rostesc de trei ori Crezul. Preoţii toarnă de trei ori agheasmă în cristelniţă şi cufundă de trei ori copilul. Micuţul este înfăşurat după aceea în pânză albă curată, preoţii rostesc rugăciuni şi îi ung trupul cu mir, spunând: „Pecetea harului Duhului Sfânt.“ Se tund peri din capul copilului, în formă de cruce, apoi pruncul e dus în faţa altarului, fiind împărtăşit cu pâine şi vin, Trupul şi Sângele lui Hristos. Astfel, bebeluşul primeşte, pe lângă botez, şi taina mirungerii şi a Sfintei Împărtăşanii.

„I-a făcut pe surzi să audă şi pe muţi să vorbească“

Celebrantul, preot sau diacon, îi întreabă pe părinţii fiecărui copil ce nume au dat pruncului şi ce cer de la Biserica lui Dumnezeu. Părinţii răspund: „Botezul“ sau „Harul lui Cristos“. Preotul îi unge pe copii cu untdelemn, iar părinţii şi naşii se leapădă de Satana şi de toată trufia lui. Preotul cere de la părinţi şi naşi întreita mărturisire de credinţă („Credeţi în Dumnezeu, Tatăl Atotputernicul, creatorul cerului şi al pământului?“ – „Cred!“). Pruncului i se toarnă de trei ori apă pe cap, apoi este uns cu sfânta crismă (ulei sfinţit) pe creştet. Micuţul sau micuţii botezaţi sunt apoi îmbrăcaţi în haine albe, iar preoţii le oferă părinţilor sau naşilor lumânarea pascală, de la care aceştia trebuie să aprindă lumânarea copilului („Vouă, părinţilor şi naşilor, vă este încredinţată această lumină, pe care trebuie să o întreţineţi aprinsă fără încetare.“). Conform ritului „Efata“, preotul poate atinge cu degetul mare urechile şi buzele fiecărui copil, spunând: „Domnul nostru Isus Cristos, care i-a făcut pe surzi să audă şi pe muţi să vorbească, să-ţi dea harul de a asculta cu bucurie de cuvântul său şi de a mărturisi credinţa, spre lauda şi mărirea lui Dumnezeu Tatăl.” Se spune înaintea altarului Rugăciunea domnească.