Când se dă de pomană şi de ce e bine să faci acest lucru

Credinţa că moartea este doar o trecere la Domnul face suportabilă durerea pierderii unui apropiat. Obiceiul de a da de pomană pentru sufletul lui îi păstrează vie memoria şi-ţi dă siguranţa că ai făcut totul pentru ca el să fie iertat de păcate. Iată când se dă de pomană şi de ce se crede că e bine să se facă acest lucru.

Dacă până la plecarea sa din această lume omul are posibilitatea să fie milostiv,să-şi primenească sufletul prin post şi rugăciune,după trecerea la cele veşnice este de datoria celor care l-au iubit să facă acestea în locul lui. Din vechime,există credinţa potrivit căreia se pot da de pomană nu doar alimente,ci şi haine sau alte lucruri care au aparţinut celui adormit pe vecie,după ce au fost binecuvântate de preot.

Când se dă de pomană - Fiecare pomenire are semnificaţia ei

Pe lângă actele de milostenie făcute în numele răposatului,sunt stabilite de Biserică anumite soroace de pomenire,fiecare cu propria însemnătate. Când vine vorba de când se dă de pomană, e bine să ştii că la trei zile se dă de pomană în amintirea Învierii Mântuitorului. În a noua zi de la moarte se împart alimente sau haine spre rememorarea celui de-al nouălea ceas în care Iisus,aflat pe cruce,l-a asigurat pe tâlharul de lângă el că va moşteni raiul.

După 40 de zile,se face parastas în semn de aducere aminte a momentului Înălţării Domnului la Ceruri,în speranţa că şi sufletul celui drag se va ridica întocmai. La trei,şase şi nouă luni se obişnuieşte să se pomenească răposatul pentru cinstirea Sfintei Treimi.

Se mai fac pomeniri la un an,precum se întâmpla în vechime când credincioşii o sărbătoreau ca pe o zi de naştere în lumea de dincolo. Pentru că Dumnezeu a creat pământul şi pe om în şapte zile,la şapte ani de la moarte se dă din nou pomană pentru sufletul răposatului.

Când se dă de pomană - Sâmbăta se fac pomeni în amintirea jertfei lui Iisus

Biserica ortodoxă a rânduit o zi pe săptămână,sâmbăta,în care pot fi aduse preoţilor alimente spre binecuvântare şi apoi împărţite săracilor. În acest fel ne aducem aminte de sâmbăta în care Hristos s-a aflat în mormânt cu trupul,după ce S-a jertfit pentru iertarea păcatelor lumii întregi. Este vorba despre Sâmbăta Lăsatului sec de carne din timpul Postului Paştelui,dedicată îndeosebi celor trecuţi la Domnul fără a se spovedi şi împărtăşi înainte sau fără lumânare,dar şi de sâmbetele din săptămânile a doua,a treia şi a patra din Postul Mare şi sâmbăta lui Lazăr de dinaintea Floriilor.

De asemenea,se fac pomeni în lunea şi marţea lui Toma de după ultima zi a Săptămânii Luminate,în sâmbăta dinaintea Rusaliilor şi în sâmbăta dinaintea praznicului Sfântului Dimitrie.

Când se dă de pomană - Coliva şi colacii, simboluri ale învierii

De la toate pomenirile de peste an nu trebuie să lipsească vinul,coliva făcută din grâu fiert,colacii. Coliva simbolizează trupul răposatului,iar boabele de grâu reprezintă învierea celor trecuţi la Domnul,aşa cum grâul se îngroapă în pământ,urmând să renască prin încolţire.

Colacul,prin forma sa rotundă,semnifică trecerea omului prin lume,închiderea cercului vieţii şi iubirea veşnică a celor rămaşi în urmă. Dulceaţa acestor daruri oferite drept pomană aminteşte de virtuţile celui trecut la Domnul,pentru care sperăm să primească viaţa veşnică.

Tot cu speranţa că el va fi înviat de Dumnezeu şi se va bucura de viaţă în Împărăţia Lui eternă,se dă de pomană vin. El aminteşte de miresmele cu care a fost uns trupul Mântuitorului după moarte.

În ce zile nu sunt permise parastasele

În anumite zile din anul bisericesc,pomenirile morţilor nu sunt permise,pentru a nu umbri bucuria marilor sărbători cum sunt praznicele împărăteşti. De pildă,sunt evitate parastasele la Înălţarea Domnului şi de Rusalii.

De asemenea,sunt oprite de preoţi în perioadele dintre Crăciun şi Bobotează,din Duminica Înfricoşatei Judecăţi (cea a lăsatului sec de carne din Postul Paştelui) până în a doua sâmbătă a Postului Mare,precum şi începând din sâmbăta Floriilor până în Duminica Tomii (ultima zi din Săptămâna Luminată). Pentru a nu greşi cu nimic şi a fi împăcată sufleteşte,te poţi sfătui oricând cu un preot al parohiei de care aparţii.