Ce semnificaţie are sărbătoarea „Moşii de iarnă‟? Tradiţii care se respectă de Sâmbăta morţilor

Toţi cei care au trecut la Domnul pot fi pomeniţi la „Moşii de iarnă‟ sau „Sâmbăta morţilor‟, cu o zi înaintea duminicii Înfricoşătoarei Judecăţi a Lăsatului sec de carne din Postul Paştelui. Anul acesta, pe 6 martie, vor avea loc slujbe de pomenire pentru sufletele celor adormiţi.

Până la plecarea sa din această lume, omul are posibilitatea să fie milostiv, să-şi primenească sufletul prin post şi rugăciune, apoi, după trecerea la cele veşnice, este de datoria celor care l-au iubit să facă acestea în locul lui. Dacă există adormiţi cărora nu li s-au făcut slujbele rânduite sau pe care i-a prins sfârşitul fără a se spovedi şi împărtăşi, fără lumânare, Moşii de iarnă oferă răgazul necesar pentru ca şi aceştia să fie pomeniţi. Acum se împarte şi pentru cei care au trecut la Domnul în urmă cu mai puţin de un an, dar acestora li se face un pomelnic separat. La fel, pentru ei se face o colivă separată de a celorlalţi, însoţită de o sticluţă cu vin şi colaci, în unele părţi ale ţării nouă la număr, faţă de trei, câţi se pun pentru cei adormiţi de mai mult de un an. Restul bucatelor care se împart în această zi, se pregătesc şi se dau spre comun, fără nicio deosebire. Printre acestea se numără şi răciturile, Moşii de iarnă numindu-se şi Moşii de piftii. Piftia făcută pentru această zi se dă de pomană şi se mănâncă numai până duminică, iar dacă nu s-a terminat, se aruncă, odată ce vine Lăsata secului de carne.

Obiceiuri din Sâmbăta morţilor

Întrucât se dă de pomană pentru cei adormiţi, în această zi nu se spală haine, nu se fac diverse munci, nici curăţenie în gospodărie. Despre cei care lucrează de Moşii de iarnă sau mănâncă piftie, se spune că vor suferi de friguri în vara următoare, nu vor fi feriţi de nebunie sau nu le va fi bine primită propria pomană. Moşii de iarnă ar trebui să fie petrecuţi în rugăciune pentru sufletele celor care nu mai sunt printre cei vii.

Aminteşte de sâmbata dinaintea Învierii lui Hristos

Odată cu Moşii de iarnă se deschide şirul celor şapte sâmbete în care sunt pomeniţi cei adormiţi şi care se termină cu Sâmbăta lui Lazăr, dinaintea Săptămânii Patimilor. Se participă la Sfânta Liturghie, care are loc înaintea slujbei de pomenire a celor adormiţi. Se aduce un coş în care se aşează vin, colivă, colaci spre a fi

binecuvântate de preoţi şi apoi împărţite săracilor, alături de alte preparate. În acest fel, toţi credincioşii îşi aduc aminte de sâmbăta în care Hristos s-a aflat în mormânt cu trupul, după ce S-a jertfit pentru iertarea păcatelor lumii întregi. Din vechime, există şi credinţa potrivit căreia se pot da de pomană, dacă se doreşte, nu doar alimente, ci şi vase, haine sau alte lucruri care au aparţinut celui adormit, după ce au fost binecuvântate de preot.

De ce este nevoie de colivă, colaci şi vin?

De la toate pomenirile de peste an nu lipsesc vinul, coliva din grâu fiert şi colacii. Coliva simbolizează trupul răposatului, iar boabele de grâu reprezintă învierea celor trecuţi la Domnul, aşa cum grâul se îngroapă în pământ, urmând să renască prin încolţire. Legănarea colivei şi a vinului la vremea cântării „veşnica pomenire“ rememorează cutremurul produs la moartea Mântuitorului. Colacii, prin forma lor rotundă, semnifică trecerea omului prin lume, închiderea cercului vieţii şi iubirea veşnică a celor rămaşi în urmă. Vinul aminteşte de miresmele cu care a fost uns trupul lui Iisus după moarte. Dulceaţa acestor daruri oferite drept pomană aminteşte de virtuţile celui trecut la Domnul, pentru care cei de aici speră să primească viaţa veşnică.

FOTO: Shutterstock