Cele mai frumoase datini de Florii

Sărbătoarea Intrării lui Iisus în Ierusalim, care are loc anul acesta la 8 aprilie, precede Săptămâna Patimilor.
Duminica Floriilor,a Stâlpărilor sau a Vlăstarilor reprezintă un moment special,în care tradiţiile creştine se împletesc cu acelea precreştine.
În timp,creştinii au îmbinat celebrarea Intrării Domnului în Ierusalim cu o sărbătoare romană cu vechi rădăcini păgâne,dedicată zeiţei Flora.
Te invit să redescoperi în cele ce urmează câteva dintre tradiţiile şi obiceiurile legate de Sărbătoarea Floriilor!
Salcia,simbolul biruinţei vieţiiO străveche datină constă în aducerea ramurilor de salcie în biserici,spre a fi binecuvântate de preoţi,ca simbol al biruinţei vieţii asupra morţii şi-n amintirea ramurilor de finic şi de măslin cu care mulţimile L-au primit pe Iisus la intrarea în Ierusalim.
În antichitate,din salcie se făcea o licoare care inhiba pornirile sexuale şi dădea infertilitate.
De aceea,unii Sfinţi Părinţi au afirmat că salcia o reprezintă pe Maica Domnului,care,deşi alege castitatea,îl naşte pe Hristos.
După terminarea Deniei de duminică,ramurile de salcie sunt luate de credincioşi,care-şi împodobesc cu ele icoanele,uşile şi ferestrele.
În Moldova şi în Banat,se aşezau numai la streşini şi se credea că nu este bine să fie aduse în casă.
Tot în Moldova,ramurile de salcie sfinţite în timpul slujbei din biserică sunt considerate adevărate apărătoare împotriva bolilor.
Se spune că aceia care se încing peste mijloc cu salcie sfinţită vor fi sănătoşi tot anul.
Tot la praznicul Întâmpinării Domnului în Ierusalim,bisericile creştine organizează un pelerinaj care leagă Sâmbăta învierii lui Lazăr şi Floriile de Duminica Învierii.
El trebuie să înceapă dintr-o biserică şi să se încheie în alta,drumul simbolizând trecerea de la Ierusalimul pământesc la cel ceresc,de la păcat la sfinţenie.
Cu această ocazie,creştinii sunt chemaţi să se roage şi să-l slăvească pe Dumnezeu.
Florile pe care le poartă semnifică faptele bune pe care fiecare le adună în viaţă.
În trecut,de Florii se obişnuia ca toţi cei care nu primiseră din pruncie taina botezului să se pregătească pentru această ceremonie şi să meargă la episcopi,pentru a învăţa Crezul ca mărturie a credinţei. Iată de ce ziua era numită Duminica aspiranţilor la Botez.
Nu întâmplător datina avea loc în ziua aceasta. Se spune că mânzul cu care a intrat Iisus în Ierusalim simbolizează păgânii care urmau să devină creştini şi care păşeau astfel în Ierusalimul ceresc.