Dragobete, între legendă și tradiție. Cum se celebra iubirea odinioară?
În calendarul popular românesc, Dragobetele (24 februarie) marchează un moment de trecere, aflat la granița dintre iarnă și primăvară. Nu este doar o celebrare a iubirii, ci un simbol al înnoirii, al naturii care se trezește la viață, al comunității care reia ritmul muncilor de sezon și al inimilor care îndrăznesc să bată mai aprig.
De-a lungul timpului, Dragobetele a fost interpretat drept echivalentul autohton al sărbătorilor moderne dedicate îndrăgostiților. Totuși, în tradiția rurală, această zi avea o semnificație mult mai complexă. Era un reper al începutului de sezon, când se credea că păsările își aleg perechea, iar oamenii trebuie să fie în armonie cu ritmul naturii. Data varia de la o regiune la alta, semn că sărbătoarea nu era rigidă, ci adaptată vieții locale și ciclului natural al primăverii.
Dragobete, băiatul primăverii
În imaginarul popular, Dragobetele apare ca un personaj tânăr, asociat cu dragostea, cu vitalitatea și cu venirea primăverii, uneori pus în legătură cu Baba Dochia, figura legendară care marchează sfârșitul iernii. Dincolo de genealogii mitice, ideea centrală rămâne aceeași: Dragobetele este un semn bun al începutului de ciclu nou.
Una dintre cele mai frumoase imagini care se repetă în povestiri și credințe este aceea a „nuntirii păsărilor‟ – convingerea că, în jurul acestei date, păsările își caută perechea și încep să-și facă cuib. Pentru oameni, mesajul era simplu și poetic: dacă natura își reîncepe dansul, e momentul ca și inimile să iasă la lumină, cu mai mult curaj și mai puțină teamă.
Joacă și un sărut cu rost
În multe descrieri etnografice și relatări despre Dragobete, revine aceeași scenă: tinerii se adunau dimineața, se îmbrăcau frumos, iar dacă vremea le permitea porneau spre marginea satului, prin poieni sau prin pădure, să culeagă primele flori și să se bucure împreună de aerul de început de primăvară. Dacă era frig sau ploua, se întâlneau în case, stăteau de vorbă, glumeau, cântau, iar această bună dispoziție era considerată o promisiune pentru restul anului.
În unele zone, în povestea tradițională apare și un moment de alergare rituală: fetele porneau înainte, băieții după ele, iar dacă fata îl plăcea pe băiat, îl lăsa să o ajungă și să o sărute. Nu era un gest făcut la întâmplare, ci un fel de așezare simbolică a unei apropieri, într-un cadru acceptat de comunitate.
Superstiții despre noroc
Ca orice sărbătoare populară, Dragobetele a strâns în jurul lui credințe care vorbesc despre noroc, sănătate și spor. Unele sunt tandre și luminoase (dacă ești veselă și deschisă în ziua aceea, îți va merge bine în iubire), altele au ton de avertisment (dacă ignori sărbătoarea, „rămâi fără drag‟ sau fără noroc în plan sentimental). Privite cu ochii prezentului, aceste superstiții pot părea dramatice, dar în logica satului ele aveau rolul de a păstra coeziunea: îi scoteau pe oameni din izolare, îi puneau împreună, le dădeau curaj tinerilor să comunice și, poate cel mai important, marcau momentul în care viața reîncepe după iarnă.
Dragobete azi, între tradiții și versiunea urbană
În ultimii ani, Dragobetele a devenit și un subiect de conversație despre identitate culturală: cât păstrăm din obiceiurile vechi, cât adaptăm, cât împrumutăm. Cercetări de tip sociologic și antropologic au observat că, în prezent, sărbătoarea este trăită diferit în mediul urban față de mediul rural și că, în multe locuri, Dragobetele coexistă cu alte forme moderne de a celebra iubirea.
Pentru unele femei, Dragobetele e o ocazie de a reînvia un gest cu parfum românesc; pentru altele e, pur și simplu, încă un pretext frumos de a spune „te iubesc‟. Iar instituțiile culturale au contribuit la această relansare prin evenimente care combină povești, muzică și artă populară, transformând Dragobetele într-o sărbătoare de oraș cu rădăcini de la sat. Cum îl poți sărbători? Cu o plimbare în aer liber, o conversație care repară ceva, un mesaj spus la timp, o seară în care vă amintiți cum a început povestea voastră.
@Shutterstock, Freepik
Editor: Raluca Toma
