Dragobetele, sărbătoarea românească a iubirii
Încă din vremuri de demult, pe 24 februarie românii celebrau iubirea. Se credea că în în această zi, zeul tinereţii, Dragobete, seducea fetele care îi ieşeau în cale. Ulterior, se spunea că personajul este protectorul tuturor îndrăgostiţilor.
Astăzi,cu mic cu mare i-am dat o semnificaţie deosebită acestei zile şi o sărbătorim ca cu multă iubire.
Dragobetele sărută fetele
În tradiţia populară,Dragobete semnifică sfârşitul iernii şi începutul primăverii. În această perioadă păsările se împerechează şi fac cuib. De aici a pornit ideea că şi oamenii,la fel ca păsările,au nevoie de o zi trebuie să-şi arate iubirea şi afecţiunea.
Cu ani în urmă,în ziua de 24 fevruarie,tinerii îmbrăcaţi în straie populare se adunau în pădure pentru a culege flori de primăvară. La prânz,când fetele se îndreptau înapoi spre sat,băieţii alergau după ele pentru a le fura un sărut. Dacă vreunul îi cădea cu tronc unei fete,ea accepta să fie sărutată şi atunci se considera momentul de început al iubirii dintre cei doi. Spre seară,tinerii îndrăgostiţi se logodeau,iar toţi cei care participau la eveniment se spune că erau feriţi de boli. În schimb,cei care nu sărbătoreau în această zi,în semn de pedeapsă,erau lipsiţi de iubire tot anul.
Superstiţii de Dragobete
De demult,în ziua de 24 februarie,fetele nemăritate adunau zăpada rămasă de pe dealuri,o topeau şi se spălau cu ea pe faţă. Apa rezultată era considerată făcătoare de minuni şi dezlega farmecele căsătoriei.
Dacă eşti supărată şi plângi în această zi,se spune că vei avea necaz tot anul. În schimb,trebuie să te săruţi cu persoana iubită pentru a avea parte de multă iubire în lunile care urmează.
Bătrânii susţin că dacă auzi pupăza cântând în această zi,vei fi harnic tot anul.
Citeşte şi:
