Drumul moaştelor Sfântului Ioan Botezătorul

Capul Sfântului Ioan Botezătorul se numără printre cele mai venerate moaşte ale creştinătăţii, cu o poveste plină de zbucium, fiind pierdut şi găsit de mai multe ori.

Tradiţia creştină spune că,după ce a fost omorât,trupul Sfântului Ioan Botezătorul a fost îngropat de Irodiada,soţia nevrednică a regelui Irod,chiar în curtea palatului său,în loc „ascuns şi necinstit”. Despre acest lucru ştia numai Ioana,femeia lui Huza,economul lui Irod. Se crede că ea a dezgropat Capul Sfântului Ioan Botezătorul şi l-a îngropat la Ierusalim,pe Muntele Eleonului (Muntele Înălţării),unde se află azi Mănăstirea rusească Sfântul Ioan Botezătorul.

Ierusalim,prima «Aflare»

La multă vreme după fapta nevolnică a Irodiadei,călugărul Inochentie,ajuns pe Muntele Eleonului,îşi zidi acolo o chilie. Săpând însă pentru temelia unei bisericuţe,el dădu peste nepreţuita comoară:Capul Sfântului Ioan Botezătorul,pe care l-a ţinut în lăcaşul sfânt până când a simţit că va trece la cele veşnice. Atunci,l-a ascuns în pământ. Capul Sfântului Ioan Botezătorul s-a păstrat îngropat pe Muntele Înălţării,până în vremea Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena.

În 29 august este marele praznic închinat Sfântului Ioan Botezătorul,dar aceasta nu este singura sărbătoare dedicată lui. În calendarul sărbătorilor creştine,cele trei «Aflări» ale Capului Său se prăznuiesc astfel:în 24 februarie,când se omagiază «întâia şi a doua Aflare» şi în 25 mai,când se pomeneşte cea de-a treia «Aflare».

A doua «Aflare»

În vremea Sfinţilor Împăraţi,doi monahi nevoitori din Răsărit veniră să se închine la Locurile Sfinte. Unuia dintre ei i s-a arătat în vis Sfântul Ioan,care i-a dezvăluit unde se află îngropat Capul Său. Cei doi au pus preţioasele moaşte într-un sac,purtându-le peste tot pe unde călătoreau.

Împrietenindu-se cu un negustor din Siria,i-au dat sacul,spre a-l căra şi el o bucată de drum. Sfântul Ioan i s-a arătat şi negustorului,spunându-i să-i părăsească pe cei doi. Aşa a devenit Capul cel mai de preţ odor al negustorului. Simţindu-şi la un moment dat sfârşitul aproape,omul l-a aşezat într-o raclă şi l-a încredinţat surorii sale,căreia i-a spus să nu-l desfacă până ce Sfântul Ioan nu va voi acest lucru. În cele din urmă,Capul Sfântului a ajuns la monahul Eustatie,care l-a îngropat din nou.

A treia «Aflare»

Câţiva călugări cu viaţă sfântă se aşezară aproape de locul unde fusese îngropat Capul Sfântului şi,săpând pentru fundaţia unei biserici,au dat de moaşte. În anul 453,episcopul Uranie al Emesei va lua cinstitul Cap al Sfântului Ioan şi-l va aşeza în biserica cetăţii Emesa din Siria.

De la Constantinopol,la Amiens

În vremea iconoclasmului,Capul Sfântului Ioan a fost îngropat la Comani,unde se afla şi trupul său. A stat acolo până la domnia Împăratului Mihail,când,din nou,a fost dezgropat. De aici,va fi dus la Constantinopol,în anul 860,şi aşezat în Biserica Sfântului Ioan. În anul 1204,cruciaţii ajunşi aici iau o parte din Capul Sfântului Ioan Botezătorul şi o aduc în Franţa,la Amiens,unde se găseşte şi azi (în catedrala oraşului).