Maglavit, locul unde s-a arătat Dumnezeu

Acum mai bine de şapte decenii,într-un sat aşezat printre dunele de nisipdin Lunca Dunării, un cioban pe numePetrache Lupu susţinea că l-a văzut pe Dumnezeu. „Minunea“ de la Maglavit a adunat mii de oameni care au venit acolo din toate colţurile ţării pentru a se ruga Celui de Sus.

În vara anului 1935,vestea că Dumnezeu i s-a arătat ciobanului s-a aflat în câteva zile în toată regiunea,din sat în sat,până când a străbătut toată ţara. Oamenii n-au mai stat pe gânduri şi au plecat în pelerinaj către locul în care „Moşul“,aşa cum îi spunea Petrache Lupu Creatorului,a coborât pe pământ şi i-a vorbit. Creştinii veneau să se roage în acest loc,să-şi vindece sufletul sau trupul şi să sărute pământul sfinţit.

Mulţi oameni s-au vindecat ca prin minune

Comuna Maglavit,aflată la 10 kilometri de Calafat,a fost în scurt timp împânzită de mii de oameni,care aşteptau cu nerăbdare să păşească pe „pământ sfânt“ şi să asculte povestea oierului care l-a întâlnit pe Dumnezeu. Petrache Lupu era un om simplu,care nu ştia să scrie şi să citească,dar avea darul de a vorbi ore în şir,fără să bea apă sau să mănânce. Mulţimea era uimită de puterea vorbelor lui,mai cu seamă că Dumnezeu,spunea el,îi poruncise să îndrepte lumea.

Petrache Lupu (stânga)

La scurtă vreme,în Maglavit au început să se petreacă minuni. Mulţi săteni cu beteşuguri,de la copii până la bătrâni,şi-au găsit leacul. Cei aflaţi în suferinţă susţineau că s-au vindecat din clipa în care au călcat pe locul unde se afla stâna ciobanului. Fetiţe surdomute şi-au recăpătat glasul şi auzul,o femeie oarbă de un ochi,care s-a rugat necontenit Celui de Sus,a trăit minunea atunci când vederea i-a revenit,iar un bărbat paralizat care a stat şapte zile în Maglavit a plecat acasă pe picioarele lui. Puterea miraculoasă şi binefăcătoare a locului s-a simţit în nenumărate cazuri,deşi mulţi dintre cei bolnavi îşi pierduseră speranţa că viaţa lor se mai putea schimba în bine.

Cum a apărut mănăstirea cu două hramuri

Locul în care Petrache Lupu a vorbit cu Dumnezeu era cunoscut sub numele „la buturugi“. Acolo s-a început ridicarea unei mănăstiri încă din perioada în care Maglavitul a devenit cunoscut,însă lucrările au fost suspendate din cauza războiului şi oprite definitiv în timpul regimului comunist. De-abia după 14 ani,mănăstirea,care poartă hramurile Izvorul Tămăduirii şi Naşterea Maicii Domnului,a început să prindă contur prin strădania mai multor oameni.

7 august 1935

Drumul spre mănăstire curge printr-o pădure de salcâmi,sălcii şi plopi. Când ajungi în faţa locaşului sfânt,de un alb pur,nu ai cum să nu observi clopotniţa acestuia,care a fost construită în stilul Renaşterii italiene şi are peste 30 de metri înălţime. În capela ridicată lângă biserică arde,de peste 70 de ani,flacăra candelei aprinse de Petrache Lupu. Oamenii merg şi azi să vadă locurile minunilor,pentru că speră ca Dumnezeu să le asculte rugile.

INFO:Se spune că denumirea de Maglavit îşi are rădăcinile în expresia „moglo vit“,  care înseamnă „multe vite“. O altă teorie susţine că numele ar fi combinaţia a doi termeni din limba sârbă:maglă (ceaţă,pâclă) şi vid (lipsă de vizibilitate).