Maica Tereza, un creion în mâinile lui Dumnezeu

1 62270 original jpg jpeg

Obişnuia să spună despre ea că e un creion, unul mic şi neînsemnat cu care Dumnezeu pune pe hârtie o scrisoare de iubire lumii. Şi e adevărat, căci faptele de caritate ale Maicii Tereza au adus raze de speranţă în sufletele bolnavilor şi săracilor din lumea întreagă.

Prima oară am auzit de Maica Tereza în copilărie. Un coleg de clasă era bolnav şi noi ceilalţi,foarte răutăcioşi,mai mereu făceam glume urâte pe seama bubiţelor care îi apăreau pe faţă. Observând asta,profesorul nostru de religie,un preot calm şi foarte înţelept,ne-a împărţit câteva poze în care o bătrânică îmbrăcată într-o haină albă,cu un zâmbet cald şi ochi luminoşi,ţinea în braţe un copil... lepros. Atunci am ascultat o poveste care avea să-mi rămână mult timp întipărită în minte şi pe care aveam să mi-o amintesc ori de câte ori sufletul îmi era înţesat de prejudecăţi. Erau frânturi din viaţa unei călugăriţe care şi-a dedicat toată existenţa slujirii oamenilor săraci,copiilor abandonaţi,muribunzilor,celor marginalizaţi şi fără niciun sprijin. Şi,după cum ne spunea preotul,Maica Tereza nu simţea că este un chin ceea ce face,ci,dimpotrivă,se bucura ori de câte ori aducea alinare celor greu încercaţi pentru că în ei vedea chipul lui Iisus,cel care a suferit chinuri grele pentru a salva omenirea de păcat.

A renunţat la avere ca să devină călugăriţă  

Chiar şi după ani buni de la întâmplarea din şcoala generală,ceea nu conteşte să mă impresioneze când privesc pozele Maica Tereza este surâsul de o bunătate fără limite. Ai spune că toată viaţa i-a fost acompaniată doar de lucruri frumoase. Şi totuşi,n-a fost deloc aşa. Agnesë Gonxhe Bojaxhiu,cum se numea înainte de a-şi dedica viaţa celor sfinte,şi-a pierdut tatăl de la o vârstă fragedă. Chiar dacă provenea dintr-o familie înstărită,ea a simţit chemarea lui Dumnezeu la viaţa consacrată. A primit numele Maria Tereza,în cinstea celei care a inspirat-o:Sfânta Tereza din Lisieux.

Purta un sari alb,simbol al sărăciei

După un an petrecut în Dublin,la călugăriţele catolice Loreto,ea a plecat în India,unde şi-a depus jurământul de credinţă. A predat mult timp într-un liceu de fete şi mai târziu a ajuns directoare în acea instituţie. Însă drumul ei nu avea să fie acesta,aşa că,la cererea ei,a primit,în anul 1948,acceptul Vaticanului de a propovădui iubirea în afara ordinului religios Loreto. Atunci a decis să renunţe la hainele călugăreşti pentru un sari alb,care în India este culoarea săracilor,tivit cu albastru (în amintirea Sfintei Fecioare Maria).

Şi-a dedicat viaţa celor bolnavi

Maica Tereza a întemeiat o nouă congregaţie religioasă,Misionarele Carităţii,în Calcutta,deoarece,după dobândirea independenţei faţă de Coroana Britanică,India trecea printr-o perioadă foarte grea. Călugăriţele adunau suferinzii din canale şi şanţuri şi le ofereau pâine celor săraci. Mulţi dintre cei care au cunoscut-o pe femeia mică de statură,foarte plăpândă,au afirmat că în jurul ei plutea o energie aparte care,într-un mod tainic,îţi transforma viaţa. Oameni de diferite confesiuni şi culturi i-au admirat sinceritatea şi simplitatea. De aceea,acţiunile ei au adunat donaţii de pretutindeni şi astfel au fost înfiinţate nenumărate centre caritabile în toată lumea:cămine pentru bătrânii nevoiaşi şi mame necăsătorite,orfelinate,clinici pentru bolnavii de tuberculoză,maternităţi şi nenumărate şcoli. În prezent,peste un milion de persoane sunt asistate de ordinul călugăresc înfiinţat de Maica Tereza. În anul 1977,inima ei a încetat să bată.

Frânturi din gândurile ei

Văzând-o cum spală un bolnav cu răni grave,un jurnalist i-a spus maicii Tereza că n-ar face asta nici pentru un milion de dolari. Răspunsul ei:„Nici eu,pentru un milion de dolari nu,însă din iubire faţă de Hristos,da,şi cu bucurie“. Întrucât iubea foarte mult copiii şi se împotrivea avortului,ea a spus în cadrul unei conferinţe:„Nu ucideţi copilaşii! Le rog pe toate mamele din lume:Dacă nu doriţi un copil,daţi-mi-l mie... Eu îl doresc!“.