Mănăstirea cu 7 călugări şi un prooroc protejat de un fag

Se zice că Mănăstirea Călugăra s-a născut din muzica stâncilor şi că aici este o icoană făcătoare de minuni. Bătrânii locului spun, chiar, că un fag bătrân protejează imaginea Proorocului Ilie de sute de ani. Este un loc plin de poveşti, legende şi tămăduiri divine.

Situată la poalele unei stânci de aproape o mie de metri, numită „Stânca Rolului“ din Munţii Aninei, Mănăstirea Călugăra este cea mai veche din Banat. Asemenea celor mai multe aşezăminte monahale ortodoxe, mănăstirea se află departe de cele lumeşti, la câţiva kilometri de comuna Ciclova Montană, din judeşul Caraş Severin. Un drum asfaltat, tăiat prin pădurile dese ale muntelui, duce până la poarta mănăstirii. Aşezământul, cu hramul Acoperământul Maicii Domnului, are obşte mică de călugări, doar şapte la număr. De altfel, numele mănăstirii era, iniţial, Călugărul, în cinstea întemeietorului acesteia. De-a lungul anilor, însă, din cauza pelerinilor germani care, în loc de litera „u“ pronunţau „a“, numele i s-a transformat în Mănăstirea Călugăra. Tot pelerinii şi călugării au influenţat şi „minunea“ care a dus la zidirea bisericii din această sihăstrie.

Căutările sfinte din inima stâncii

A fost odată ca niciodată, cam prin vara anului 1830, un păstor de capre ce-şi avea casă în Ciclova Montană. Într-o zi, rătăcind cu caprele prin desişurile neumblate ale pădurii, a auzit cântări bisericeşti, însă nu a văzut suflet de om care să le dea glas. Ajuns acasă, el le-a povestit sătenilor întâmplarea, iar aceştia au început să atârne icoane în copacii din jurul locului unde s-a auzit cântarea. Când ajungeau la locul dumnezeiesc din sălbăticie, unii aveau chiar „binecuvântarea“ de a auzi cântarea care venea dintr-o stâncă.

Se zice că, în ziua de 8 iulie 1858, cântările sfinte s-au auzit atât de bine din interiorul stâncii, încât credincioşii prezenţi, printre care se afla şi absolventul de teologie Alexie Nediciu, au ascultat, în genunchi, această minune. Alexie, însă, care venea dintr-o familie de preoţi, auzise de la ai săi despre doi călugari care, cu ani în urmă, veneau de departe în părţile Ciclovei Montane, în fiecare an, la Duminica lăsatului sec de brânză. Ambii se adăposteau în peşteri din zonă, una dintre peşteri fiind chiar sub Stânca Rolului. Auzind povestea, trei credincioşi ai locului au început să cerceteze povârnişurile din împrejurimi. Astfel, în 1859, au descoperit o peşteră mică, săpată în stâncă de mâna omului. De fapt, fusese chilia unui pustnic. Înăuntru, au găsit un altar de piatră moale, o icoană a Maicii Domnului cu Pruncul în braţe, câteva obiecte bisericeşti şi moaştele pietrificate ale pustnicului.

Biserica din peşteră

Descoperirea chiliei l impresionat într-atât pe tânărul teolog Alexie, încât acesta a decis să sfinţească locul. Înainte, însă, a angajat un miner care a largit spaţiul din stâncă, un lemnar care i-a fixat deasupra o cruce de lemn şi doi pictori, Mihail Popovici şi Dimitrie Turcu, care au pictat câteva icoane pentru altar. Astfel amenajată, peştera a fost sfinţită în noaptea de 10 - 11 iunie 1859. Imediat după aceea, Alexie s-a călugărit şi a pornit la drum pentru a strânge bani pentru ridicarea unei mănăstiri pe locul unde se afla peştera. Lucrările au început chiar în anul următor, 1860, fiind terminate pe 1 octombrie 1861, când Mănăstirea Călugăra a fost sfinţită, cu mare fast, de episcopul Emilian Kengelat din Varse.

Declarată, în prezent, monument istoric, biserica mănăstirii este construită din piatră şi cărămidă. În turla sa se află şi clopotniţa pentru cele trei clopote ale sale. De-a lungul anilor, a trecut prin multe reparaţii şi renovări, dar clădirea a rămas, în esenţă, aceeaşi. Biserica mai adăposteşte şi astăzi moaştele călugărului care a cioplit mica peşteră-bisericuţă, iar de pe vremea când localnicii atârnau icoane în copaci, cinstind cântările din stâncă, a supravieţuit, într-un fag gros, o icoană a Sfântului Proroc Ilie. Au trecut mai bine de 100 de ani de când a fost pusă icoana aici, iar copacul a crescut mult de atunci, însă nici una din crengile sale nu a acoperit-o. Lumea zice că acesta este un semn de la Dumnezeu, la fel ca icoana Maicii Domnului, găsită în peştera pusticului.

Minunile Maicii Domnului

După ce a fost descoperită, icoana despre care se credea că fusese adusă de la Muntele Athos, a fost mutată în cea mai apropiată biserică, la Graviţa. Surpriză, însă, după două zile aceasta a dispărut. Toţi localnicii satelor învecinate au căutat-o zile în şir, dar în zadar. Până la urmă, icoana a reapărut în peşteră fără, se zice, să fi fost atinsă de mâna vreunui om. De-atunci nu a mai fost mutată, iar oamenii vorbesc de minuni şi de tămăduiri miraculoase făcute de icoană.

O femeie oarbă din naştere spune că şi-a recăpatat vederea complet după ce s-a rugat la icoană, iar mulţi oameni diagnosticaţi cu cancer, unii în stadii finale, s-au vindecat, ca prin minune, după rugile în faţa icoanei. Un om paralizat, care a dormit lângă biserică, a avut un vis în care Maica Domnului i-a zis să înconjoare biserica de trei ori. Când s-a trezit, a constatat sub privirile mirate ale tuturor că putea merge.

Sursă foto: Episcopia Caransebeşului