Mănăstirea Frumoasa, nestemata pierdută a Iaşului, folosită ca spital militar, dar şi ca închisoare
Atunci când ajungi în capitala Moldovei, trebuie să îţi rezervi măcar o oră pentru a vizita o mănăstire puţin cunoscută, dar cu o istorie spectaculoasă, Mănăstirea Frumoasa!
În apropierea râului Bahlui, sub dealul Cetăţuia, mănăstirea de călugăriţe Frumoasa pare o fortăreaţă desprinsă din paginile cărţilor. Însă, după ce îi treci pragul, vei găsi o oază de linişte, ca şi cum zidurile groase de piatră ar încerca să alunge toate urmele vremurilor zbuciumate prin care a trecut mănăstirea.
Aproape 500 de ani de credinţă
Istoria mănăstirii începe în secolul al XVI-lea, când domnitorul Petru Şchiopu, domn al Moldovei, i-a dăruit hatmanului Melentie Balica un lot de pământ în apropierea târgului Iaşului. Acesta a hotărât, împreună cu soţia sa, să ridice o biserică, pe care mai apoi să o închine Mănăstirii „Schimbarea la Faţă‟, de pe Muntele Sinai. Construcţia bisericii, care mai apoi a primit hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil‟ a durat aproape trei ani, din 1583 până în 1586. Hatmanul Melentie nu a putut să se bucure de realizarea lui, deoarece a murit înainte de terminarea bisericii. Cel care s-a ocupat de înfrumuseţarea clădirii a fost urmaşul său, Isac Balica, iar în timp, călugării greci s-au ocupat de administrarea lăcaşului de cult, care a fost ridicat la rangul de mănăstire în 1618, purtând numele de mănăstirea Balica. Însă, atât luptele interne pentru tronul Moldovei, cât şi incertitudinea din acele vremuri şi-au pus amprenta asupra mănăstirii, care a ajuns, în timp, o ruină.
Renaşterea unei mănăstiri
Cel care s-a hotărât să apere acest colţ de credinţă a fost domnitorul Moldovei, Grigore al II-lea Ghica. Acesta a hotărât să reconstruiască biserica mănăstirii în stil renascentist, a extins-o, a acoperit-o şi a zugrăvit-o, împodobind-o totodată cu obiectele de cult necesare. Mai mult, a extins biserica veche adăugându-i un pridvor, un turn clopotniţă şi un zid de piatră, care să o apere de eventualii năvălitori. În interiorul zidurilor au fost ridicate case domneşti, iar în apropierea mănăstirii a fost amenajată o grădină cu fântâni arteziene şi au fost plantate flori multicolore. Pentru agrementul celor care vizitau mănăstirea, domnitorul a amenajat şi un lac artificial, unde se organizau plimbări cu barca. La final, ansamblul i-a impresionat atât de tare pe cei care îl vizitau, încât i-au dat numele Frumoasa. Cu timpul, au mai fost construite două palate, unul destinat domniţelor şi unul destinat domnitorului şi boierilor din suita sa. Se spune că mănăstirea era locul preferat al domnitorului Grigore Ghica, precum şi a urmaşilor săi, care obişnuiau să se adăpostească între zidurile sale răcoroase în zilele toride de vară.
În luptă cu trecerea vremii
De-a lungul timpului, ansamblul a fost punct de popas atât pentru călători, cât şi pentru invitaţii domnitorilor Moldovei, mănăstirea fiind una dintre cele mai bogate din Moldova – cuprindea 16 moşii, atât în Moldova, cât şi în Basarabia. Familia Sturza a fost cea care a hotărât să ridice o casă impunătoare, care să îi adăpostească ori de câte ori se retrăgeau aici, iar în 1812 a apărut „Palatul de pe ziduri‟. Mai târziu, a fost reconstruită din temelii biserica mănăstirii şi a fost ridicat un mausoleu pentru membrii familiei Sturza. Din nou, trecerea timpului şi-a lăsat amprenta şi asupra mănăstirii, mai ales după secularizarea averilor mănăstireşti. Astfel, uşor-uşor ansamblul s-a degradat şi vechile palate ale domniţelor şi ale domnitorului Ghica au ajuns în ruină. Între timp, mănăstirea a devenit una de călugăriţe, iar din vechiul ansamblu se mai păstrează astăzi Biserica Sfinţii Arhangheli, reconstruită în 1839, Palatul de pe Ziduri, Turnul Clopotniţă şi Mausoleul familiei Sturza.
