Mănăstirea Lainici,un colţ de rai în Valea Jiului

Pentru toţi cei care caută îndrumare spirituală sau care vor să se roage la icoana Maicii Domnului „Grabnic Ascultătoarea“ sau la moaştele Sfântului Irodion, stareţ canonizat anul trecut, Schitul Lainici are mereu porţile deschise.

Aşezată la mijlocul defileului Văii Jiului,între Târgu Jiu şi Petroşani,Mănăstirea Lainici a fost ridicată în vremuri străvechi,primele documente care fac referire la ea datând din secolul al XVII-lea. Una dintre ipotezele numirii ei Lainici este aceea că în limba greacă veche,termenul se traduce prin „de piatră“,ceea ce defineşte mănăstirea,care se găseşte de-a lungul unei trecători prin munţi. Cândva izolată,Sihăstria Lainici era un loc la care se ajungea cu greu,pe marginea albiei Jiului.

Din anul 1880,însă,meşteri pietrari aduşi din Italia au realizat şoseaua care traversează defileul. De atunci şi până astăzi,tot mai mulţi pelerini au început să vină la schit,îndeosebi pentru că recent aici a fost adusă o copie a unei icoane făcătoare de minuni a Maicii Domnului „Grabnic Ascultătoarea“,pictată la Sfântul Munte Athos,dar şi pentru că mănăstirea păstrează în biserica cea mare moaştele Sfântului Irodion.

Schitul,ocrotit de Cuviosul Irodion

Unul dintre stareţii mănăstirii a fost Cuviosul Irodion,supranumit „Lucefărul Lainiciului“ de Sfântul Calinic de la Cernica. Începând chiar de anul acesta,sfântul este pomenit la data de 3 mai,data trecerii sale la cele veşnice,slujba sa de canonizare,prima a unui sfânt ortodox de pe meleagurile Craiovei,având loc la 1 mai 2011.

Cuviosul Irodion a fost stareţ timp de 40 de ani la Schitul Lainici,apreciat ca văzător cu duhul şi făcător de minuni încă din timpul vieţii. Cu toate că îi fusese ucenic Sfântului Calinic,peste ani,Cuviosul Irodion a devenit duhovnicul lui. De aceea,nu întâmplător,în ajunul praznicului Sfântului Calinic,la data de 10 aprilie 2009,au fost descoperite moaştele Sfântului Irodion,după ce întreaga obşte a mănăstirii ţinuse post şi se rugase o săptămână,pentru a-i afla rămăşiţele pământeşti.

Trecuseră nu mai puţin de109 ani din primăvara în care Cuviosului Irodion se dusese la Domnul,dar osemintele sale tot mai răspândeau o mireasmă puternică,deosebită,care persistă şi astăzi în jurul raclei de argint din biserica mare a schitului,în care au fost aşezate.

Sfântul Irodion a prevestit pustiirea schitului

Nenumărate minuni a săvârşit Sfântul Irodion de la Lainici în timpul vieţii,datorită harului înaintevederii pe care-l primise,dar şi după trecerea lui la Domnul. Se spune că o femeie i-a adus lapte,spunându-i că este de la capra ei,dar el nu l-a primit,ştiind că ea îşi dăduse capra diavolului. Femeia şi-a mărturisit atunci păcatul şi din acea zi n-a mai înjurat sau blestemat.

Înainte de a se duce la Domnul,Cuviosul Irodion i-a chemat la el pe cei 30 de călugări ai schitului şi le-a prevestit că după trecerea sa,mănăstirea va fi pustie mulţi ani. Şi iată că 16 ani mai târziu,în 1916,s-au dat lupte grele în Valea Jiului,chiliile au fost arse,iar mănăstirea pustiită,după cum spusese sfântul.

Minuni au continuat să se petreacă şi după înmormântarea lui. Cei bolnavi sau demonizaţi care erau aduşi la el îşi găseau vindecarea şi liniştea. Apoi,cu un an înainte de regăsirea moaştelor sale,i-a apărut în vis unei măicuţe care venea adesea să se roage la Cuviosul Irodion şi să aprindă lumânări la Schitul Lainici. În vis,ea l-a văzut pe Sfântul Irodion stând viu deasupra mormântului lui. Cum el era îmbrăcat sărăcăcios,l-a întrebat dacă poate să-i aducă îmbrăcăminte şi pantofi. Sfântul i-a spus,însă,că nu are nevoie de nimic,deoarece peste un an stareţul schitului îi va face haine noi,ceea ce s-a şi întâmplat la aflarea moaştelor lui,aşa cum prevestit sfântul.

Icoana de la Muntele Athos,semn de binecuvântare

S-au împlinit şase ani de când Mănăstirea Lainici se bucură de binecuvântarea de a păstra un sfânt odor:o icoană a Maicii Domnului făcătoare de minuni. Ea a fost adusă de la Mănăstirea Dohiariu din Sfântul Munte Athos. Se numeşte „Gorgoepicuus“ sau „Grabnic Ascultătoarea“ şi este a cincea copie a ei realizată în ultima sută de ani.