Pe urmele Sfântului Andrei la Mănăstirea Dervent
Protejată de braţele de nepătruns ale Dunării, Mănăstirea Dervent se înalţă semeaţă din mijlocul paradisului deltei. Odată ajuns în acest loc sfânt, orice pelerin are impresia că a păşit în altă lume, deoarece pe lângă pacea sufletească pe care o găseşte aici, mănăstirea este o adevărată oază de linişte şi verdeaţă.
Loc binecuvântat de Dumnezeu
Se spune că Dobrogea este leagănul creştinismului românesc,Sfântul Apostol Andrei aducând cuvântul Domnului pe aceste meleaguri. Şi tot aici,la gurile Dunării,pe dealul Ostrovului,au căzut primii stropi de sânge ai martirilor creştini români. Primele biserici din zonă datează din sec. al X-lea,însă piatra de temelie a actualei mănăstiri Dervent a fost pusă în anul 1943. De atunci,mii de pelerini i-au trecut pragul şi au ascultat cuvântul Domnului între zidurile vechi de piatră. În sezonul cald te poţi plimba pe aleile înconjurate de flori multicolore sau te poţi răcori la Izvorul Tămăduitor aflat în imediata apropiere a lăcaşului de cult.
Miraculoasele Cruci Tămăduitoare
Istoria mănăstiriieste legată de legenda celor patru cruci de piatră,una mare şi trei mai mici,despre care se spune că au crescut singure din pământ. Ele ar fi apărut exact pe locul unde au fost martirizaţi 4 ucenici ai Apostolului Andrei şi sunt cunoscute încă din cele mai vechi timpuri datorită vindecărilor miraculoase pe care le-au înfăptuit. Din cele patru cruci,doar două au reuşit să ţină piept trecerii timpului şi lăcomiei oamenilor,celelalte două fiind distruse în timpul stăpânirii otomane. Crucea mare este adăpostită astăzi în paraclisul din stânga bisericii şi zeci de oameni vin zilnic în speranţa că-şi vor găsi aici alinarea pentru suferinţele trupeşti. Se spune că simpla atingere a acesteia,însoţită de o rugăciune din suflet şi credinţă în Dumnezeu,poate vindeca boli grave precum cancerul sau paralizia. Crucea mai mică,în schimb,are darul de a vindeca animalele bolnave,iar locuitorii din împrejurimi au obiceiul să vină aici şi să lase la baza ei,pentru a fi sfinţiţi,saci cu hrană pentru animale.
Izvorul Tămăduitor al Sfântului Andrei
La doar 300 de metri de mănăstire,într-o capelă mică,se găseşte un izvor rece cu apă cristalină. Se spune că însuşi Apostolul Andrei şi-a înfipt toiagul într-o piatră şi din acel loc a ţâşnit un şuvoi de apă cu proprietăţi curative. Tot în apropierea mănăstirii se află şi Peştera Sfântului Andrei,loc sfânt unde a sălăşluit pentru o perioadă cel care a adus creştinismul pe meleagurile româneşti.
Citeşte şi:
