Pe urmele Sfântului Anton de Padova

Nu există credincios romano-catolic care să nu fi auzit de Sfântul Anton de Padova, ocrotitorul copiilor şi a celor nevoiaşi. Oamenii îşi îndreaptă rugăciunile spre el pentru a fi feriţi de boli şi pentru a-şi găsi lucrurile pierdute.

Sfântul Anton de Padova,pe numele său de botez Fernando Martins de Bulhões,s-a născut în Lisabona,Portugalia,în 1195,într-o familie foarte bogată. La 15 ani,a intrat la mănăstirea augustiniană Sfântul Vicenţiu din Lisabona. Pentru că era vizitat constant de prieteni şi de rude,care-i aduceau cadouri scumpe,a cerut în 1212 să fie transferat la Mănăstirea Santa Cruz din Coimbra,pentru a-şi continua studiile şi pentru a duce o viaţă retrasă. Aici,a urmat cursuri de teologie şi de latină,iar mai târziu a fost sfinţit preot.

S-a implicat în convertirea necredincioşilor

În 1220,au fost aduse în Portugalia trupurile a cinci călugări franciscani care au fost martirizaţi în Maroc pentru că au propovăduit cuvântul Domnului. Atras de stilul de viaţă modest al monahilor şi pentru că voia să participe la convertirea necredincioşilor din Africa,s-a alăturat Ordinului Franciscan. Astfel,a luat numele de Anton şi s-a stabilit în Maroc. Pentru că s-a îmbolnăvit foarte grav,a vrut să se reîntoarcă în Portugalia,dar din cauza unei furtuni puternice corabia în care se afla a ajuns în Sicilia,Italia. De aici,sfântul a luat drumul Toscanei şi s-a stabilit într-un schit de lângă Romagna,nordul peninsulei,petrecându-şi timpul în rugăciune.

Predicator iscusit

În 1222,monahul a ţinut o predică în oraşul Forli. Nu doar felul său de a vorbi,ci şi întreaga temă a discursului său au captat atenţia celor prezenţi. Se spune că atunci când predica mulţimii,oamenii îl auzeau foarte bine,în ciuda distanţei la care se aflau de el. În plus,chiar dacă el cuvânta în limba latină,cei de faţă îl înţelegeau,indiferent de ţara din care proveneau. În 1226,  Sfântul Anton s-a mutat în oraşul Padova,din nordul Italiei.

Părţi din corpul lui au rămas intacte

A răspândit învăţăturile creştine în Italia şi Franţa,până în 1231,când s-a îmbolnăvit. S-a retras într-o zonă împădurită cu alţi doi călugări şi a locuit într-o cabană construită din ramuri de nuc. A murit la 36 de ani,pe când se întorcea la Padova,la 13 iunie 1231. Se spune că la moartea lui,mâinile sale negre arse de soare au devenit albe ca zăpada şi fine,iar faţa sa desfigurată de boală senină şi frumoasă.

Când corpul a fost exhumat după 30 de ani de la moartea sa,cei prezenţi au văzut că limba şi o bucată din maxilar au rămas intacte. Relicvele pot fi văzute în Bazilica Sfântul Anton din Padova. Sfântul a fost canonizat de Papa Grigore al IX-lea,la 30 mai 1232,la Spoleto,Italia,la scurtă vreme de la decesul său.

Patronul lucrurilor pierdute

Motivul pentru care Sfântul Anton de Padova este invocat în găsirea lucrurile pierdute sau furate ţine de o întâmplare care a avut loc pe când monahul trăia în Bologna,Italia. Se spune că Anton a avut o carte de psalmi la care ţinea foarte mult. Când a observat că i-a dispărut,el a început să se roage pentru a o găsi şi de îndată volumul i-a fost restituit de cel care-l luase. Cartea se găseşte astăzi în mănăstirea franciscană din Bologna. 

Se sfinţesc crinii în cinstea lui

Sfântul Anton de Padova este înfăţişat în icoane şi statui ţinând în braţe crini şi pe pruncul Iisus. De aceea,în fiecare an,pe 13 iunie,când este celebrat,credincioşii aduc la biserică aceste flori pentru a fi sfinţite,iar copiii prezenţi la slujbă sunt binecuvântaţi. În unele zone ale ţării,de tulpinile crinilor sunt legate bilete pe care sunt scrise dorinţe. Se spune că dacă acestea înmuguresc într-o vază fără apă,doleanţele se îndeplinesc.

Ştiai că...

... Sfântul Anton a făcut în timpul vieţii numeroase minuni? Aflând că o femeie care făcea pomeni mănăstirii unde locuia el fusese maltratată de soţul său,încât îi smulsese tot părul,Sfântul s-a rugat bunului Dumnezeu şi şuviţele i-au crescut la loc. Văzând minunea,soţul femeii s-a căit amarnic şi a început să creadă în Cele Sfinte.