Practici religioase sau simple superstiţii
Oare toate practicile religioase au un folos creştinesc sau există unele care-ţi fac mai mult rău decât bine? Hai să aflăm.
Când îi copleşesc necazurile,românii se agaţă de orice le dă speranţă de mai bine.
Disperarea îi împinge să apeleze la tot felul de practici pseudoreligioase: „deschiderea Evangheliei”,slujbele de dezlegare a cununiilor,exorcizările etc.
Chiar dacă se mai fac în anumite lăcaşuri de cult,ele nu sunt decât superstiţii care te îndepărtează de la dreapta credinţă.Deschiderea Evangheliei
„Deschiderea Cărţii“,adică deschiderea Evangheliei,a Psaltirii sau a Pidalionului (Sfintele canoane ale Sf. Apostoli) pentru a ghici viitorul este un ritual condamnat de Biserica Ortodoxă,fiind considerată la fel de periculoasă ca vrăjitoria şi ghicitul.
Cei mai mulţi credincioşi care apelează la această practică sunt persoane disperate,care cred în orice le-ar putea aduce alinare sau rezolvarea unei probleme grave.
Preotul deschide Evanghelia doar în timpul Liturghiei,pentru a citi din faptele Apostolilor şi a propovădui cuvântul Lui Dumnezeu.
9,12,30,40 de lumânări la tot atâtea biserici
O altă practică fals ortodoxă este aprinderea a 9,12,30,40 de lumânări la tot atâtea biserici.
Multe femei care vor să se căsătorească,să se vindece de o boală gravă sau să-şi împlinească o dorinţă apelează la acest obicei.
Însă,conform Bisericii Ortodoxe,lumânările aprinse cu asemenea ritual nu au niciun folos creştinesc şi nici nu îndeplinesc în mod miraculos dorinţele.
Un singur pomelnic,dat la biserică,şi o rugăciune spusă din toată inima te pot ajuta cu adevărat.
În anumite biserici,preoţii ţin slujbe speciale la sfârşitul cărora calcă peste credincioşii bolnavi sau îşi dezbracă veşmintele preoţeşti peste aceştia,cu scopul de a scoate din ei diavolii.
Alţi credincioşi ating sau sărută veşmintele preotului. La hramurile importante,oamenii trec hainele persoanelor bolnave peste Sf. Moaşte.
Niciuna dintre practicile enumerate nu are vreun folos creştinesc evident.
Biserica Ortodoxă ne recomandă să spunem rugăciuni pentru cei bolnavi şi să aprindem câte o lumânare pentru ei,ca să le fie de ajutor.
Adevăr şi fals despre exorcizare
Acum câţiva ani,făcea mare vâlvă cazul măicuţei de la Mănăstirea Tanacu,moartă în urma unor slujbe de exorcizare,desprinse parcă din practicile Evului Mediu.
După acel caz,mulţi ne-am întrebat cum a fost posibil ca în secolul al XXI-lea cineva să moară crucificat pentru asemenea practici?
Chiar dacă atunci cazul părea singular,slujbele de exorcizare se practică în continuare în unele biserici şi mănăstiri româneşti,deşi ele nu sunt recunoscute de Biserica Ortodoxă Română.
Singurele slujbe recunoscute de Biserică sunt Moliftele Sfântului Vasile cel Mare şi rugăciunile Sfântului Ioan Gură de Aur,citite de preoţii de mir sau de monahi în biserică,tuturor credincioşilor,sănătoşi sau aflaţi în suferinţă.
Alte practici pseudoreligioase
Iată alte câteva obiceiuri practicate mai ales la sate,neacceptate de Biserica Ortodoxă:
1.Să-i dăruieşti un cocoş preotului,în noaptea de Înviere,pentru sufletul celor morţi neîmpărtăşiţi,nespovediţi,fără lumânare.
2.Să ţii post nouă zile de marţi consecutiv,ca să te măriţi.
3.Oficierea contra cost a unor „slujbe speciale” pentru cei sinucişi,eretici sau avortaţi ori pentru dezlegarea cununiilor sau a vrăjilor.
4.Să miruieşti fotografiile sau să le laşi la Sf. Icoane sau la Sf. Moaşte.
5.Să consumi tămâie sau cenuşă din cădelniţă câteva zile consecutiv,ca să te vindeci de o anumită boală.