Raiul şi Iadul în credinţa şi tradiţia populară

Despre cum arată raiul şi iadul ne putem doar imagina, şi asta după ce îi ascultăm pe cei bătrâni, pe preoţi sau dacă citim cărţi cu tematică religioasă. Atât despre rai, cât şi despre iad ştim doar ce se spune...

Raiul ni-l dorim ca răsplată pentru viaţa trăită pe pământ,dacă ea a fost curată,dreaptă şi frumoasă,plină de fapte bune,iar de iad ne temem când ne ştim sufletul împovărat de păcate.

Frumuseţea necuprinsă a Paradisului

În tradiţia populară,raiul mai este numit şi Împărăţia Cerurilor,Împărăţia lui Dumnezeu sau Casa Tatălui ceresc. Acolo ajung sufletele mântuite,care se ridică din trupuri după moarte.

Raiul este imaginat ca un loc de o frumuseţe pe care omul în viaţa lui pe pământ nu a mai întâlnit-o,plin de verdeaţă şi de flori nemaivăzute,care nu se veştejesc niciodată,de miresme îmbătătoare şi în care se aude o muzică nemaiauzită-toate scăldate într-o lumină ce nu poate fi descrisă. Dacă sufletului unui om îi este permis să intre în Eden,îi va întâlni pe cei dragi ai săi plecaţi înaintea lui şi va trăi alături de ei,în armonie,veşnic. Acolo,în Paradis,se spune că cete de îngeri cântă fără încetare şi totul este numai iubire.

În Eden are loc odihna şi mulţumirea sufletului  

Dar Raiul nu este numai un loc. Pentru cei care,în timpul vieţii,aici,pe pământ,au fost interesaţi să afle mai multe despre Dumnezeu şi au încercat să se apropie de El,pentru cei care s-au străduit să înţeleagă mai mult şi au citit scrierile sfinte,Paradisul este o stare a sufletului. Este fericirea şi odihna acestuia,pacea,liniştea,bucuria,mulţumirea,încântarea,dragostea. Sufletul ajuns în Împărăţia lui Dumnezeu atinge fericirea absolută pe care o dă apropierea de Creator,lipsa cu desăvârşire a oricărui necaz,a oricărei patimi sau boli. Raiul defineşte starea minunată în care un suflet mântuit are şansa de a rămâne pentru veşnicie. Şi nu-i deloc puţin lucru... Atât doar că,aici,pe pământ,omul are multe de făcut pentru a-şi putea câştiga locul în Ceruri,pentru a se putea bucura de acea stare superioară.

Împărăţia chinului,loc de suferinţă veşnică    

În partea opusă raiului,în străfundurile pământului,se află înfricoşătorul iad. Cel de care,deşi ne temem,nu facem mai nimic pentru a ne îndepărta. Despre iad se spune că este un loc al durerii şi întunericului,este împărăţia chinului şi a morţii sufletului,unde totul este vaiet,urlet de durere şi miros de pucioasă. În iad legea o fac spiritele necurate,cele care chinuiesc sufletele păcătoase la nesfârşit,iar şi iar,veşnic. Mulţi dintre noi i-am auzit pe bunici descriind iadul ca fiind un cazan imens,cu smoală fierbinte,în care ajung cei păcătoşi pentru a fi chinuiţi.

Muncile fără sfârşit ale Iadului

Tradiţia populară enumeră nu mai puţin de nouă munci la care sufletele,odată intrate pe poarta deznădejdii,sunt supuse. Acestea se regăsesc şi în scrierile Părintelui Cleopa.

Prima ar fi întunericul. Dar nu un întuneric precum cel pe care îl ştim noi,ci unul consistent,care poate fi pipăit cu mâna,un întuneric greu şi apăsător,prin care sufletele niciodată nu vor putea să meargă şi nu vor şti încotro să o apuce.

Cea de-a doua muncă este plângerea şi scrâşnirea dinţilor. Se spune că atâtea lacrimi curg încât într-o singură zi în iad încât se face un ocean imens.

A treia muncă este putoarea cea rea,atât de neplăcută încât toate duhorile lumii la un loc nu reprezintă nici măcar un miligram din aceasta.

A patra muncă a iadului este foamea şi setea de care se suferă acolo.

Cea de-a cincea muncă este gheaţa,cea care supune păcătoşii la un frig nemaivăzut.

A şasea o reprezintă viermii cei neadormiţi,de foc,care mănâncă din trupurile şi sufletele păcătoase fără încetare.

La a şaptea muncă este prezentă gheena,focul cel nestins,care nu dă şi lumină,fiind negru,ci doar arde.

A opta muncă a iadului este deznădejdea,care chinuieşte sufletele când înţeleg că este prea târziu să se mai pocăiască şi că poarta acestei împărăţii este definitiv închisă.

Şi,în final,cea de-a noua muncă este veşnicia. Ea este stăpână peste sufletele care nu mai au în veci scăpare.

În loc de concluzii...    

Acum,după ce am văzut ce înseamnă raiul şi iadul,cum alegem să  trăim pe pământ şi unde vrem să ne ajungă sufletele după moarte este alegerea noastră! La care avem timp să ne gândim... o viaţă.