Semnificaţia bradului la români, de la nuntă la înmormântare
Bradul este nelipsit din ritualurile vechi româneşti legate de naştere, căsătorie şi moarte. Falnic şi veşnic verde, el este adeseori considerat fratele „vegetal“ al omului. Iată care e semnificaţia bradului la români.
Bătrânii din zona Sibiului îşi mai amintesc că la naşterea fiecărui copil era sădit un brad. Acesta era considerat „geamănul” sufletului abia venit pe lume – iar când omul murea,bradul era şi el tăiat de la rădăcină.
În sudul României,copacul deschide şi acum alaiul de nuntă. În Ardeal şi în Banat,a fost înlocuit cu steagul de nuntă,iar în Moldova şi-n Bucovina,cu băţul înflorat.
Semnificaţia bradului la români - Protector al pruncilor,simbol al bărbăţiei
Părinţii pruncului nou-născut implorau bradul să-i asigure micuţului protecţie împotriva relelor şi prevestirilor nefavorabile ale Ursitoarelor.
De asemenea,bradul simboliza dârzenia,hotărârea,bărbăţia:până-n ziua de azi s-au păstrat expresii precum „voinic ca bradul“,„înalt ca bradul“.
Gătit ca mirele şi „jucat“ de flăcăi
În ceea ce priveşte semnificaţia bradului la români în alaiul de nuntă,copacul „cu cetina tot verde“ reprezenta bărbăţia şi simboliza uniunea dintre mire şi mireasă:în mod tradiţional,vârful său străpungea un măr,o gutuie sau trecea printr-un colac găurit.
Bradul era gătit şi împodobit ca mirele,iar cel mai mândru flăcău din sat îl păzea şi-l juca în fruntea horelor,cu strigături speciale – Vorbele Bradului,Cântecul Bradului. La toate ceremoniile de cununie,flăcăii se prindeau în Hora Bradului.
Semnificaţia bradului la români - Perechea de pe „lumea cealaltă“
Legat de semnificaţia bradului la români trebuie menţionat că bradul acompania obligatoriu ritualurile de înmormântare a fetelor sau flăcăilor necăsătoriţi,îndeplinind,pe „lumea cealaltă“,rolul de soţie sau soţ al celui decedat.
Era adus de către 7 feciori,care plecau dis-de-dimineaţă în pădure,fără să scoată un cuvânt. Acolo,bărbaţii alegeau un copac tânăr,care să poată fi tăiat din tot atâtea lovituri de topor câţi feciori făceau parte din ceată. Tinerii îngenuncheau înainte de a-l sacrifica. Bradul era apoi coborât în sat pe umeri,întotdeauna cu vârful înainte,şi împodobit ca la nuntă,cu inelul celui decedat,cu batista lui înflorată,cu flori,panglici şi clopoţei.
Pe traseul din pădure spre casa „mirelui“ sau „miresei“ şi pe drumul spre cimitir,bradului îi erau adresate emoţionante cântece de jale. Apoi,copacul era fixat lângă cruce,la căpătâiul mortului.
Citeşte şi:
