Sfânta Maria Egipteanca, pildă de pocăinţă

Pilda Mariei Egipteanca, de care e bine să-ţi aminteşti în timpul Postului Mare, stă mărturie a faptului că Domnul îi primeşte pe toţi la El, chiar şi pe aceia cu păcate grele. Cuvioasa Maria Egipteanca este sărbătorită de două ori în anul bisericesc: în Duminica a V-a din Postul Mare şi la 1 aprilie. Nu este un fapt întâmplător că este amintita pilda ei în perioada de post şi rugăciune de dinaintea Învierii Mântuitorului. Puţini credincioşi au avut puterea să se nevoiască atât de mult ca Sfânta Maria Egipteanca pentru a fi iertaţi de Domnul, trăind în pustiu, ţintând post şi rugându-se fierbinte. Iată întreaga poveste a Cuvioasei. Anii de pierzanie În vremea împăratului Iustinian (527-565), undeva în Egipt, s-a născut Maria Egipteanca. La 12 ani, şi-a părăsit părinţii şi a mers în Alexandria, unde a dus o viaţă desfrânată timp de 17 ani. Frumuseţea ei i-a adus o mulţime de admiratori şi multe bogăţii. Cu timpul, s-a obişnuit cu luxul pe care i-l oferea traiul ei, dar într-o bună zi, totul s-a schimbat după ce a întâlnit un căpitan de vas. Acesta se îndrepta spre Ierusalim, la Sfintele Locuri, iar ea s-a hotărât să călătorească acolo. Când a ajuns la Biserica Sfântului Mormânt, era în ziua Înălţării Sfintei Cruci. Ceva i-a spus că trebuie să se închine în biserică, dar în momentul în care a vrut să intre, o putere nevăzută a oprit-o. Pe dată a realizat că nu poate păşi în locul sfânt din cauza păcatelor ei. Fecioara Maria îi ascultă rugăciunile Văzând că nu se poate închina în acea biserică, Maria s-a rugat Preacuratei Fecioare Maria. Auzind-o, Preacurata o lasă să intre. Astfel, Maria a îngenuncheat, a plâns, s-a închinat Sfintei Cruci şi a promis înaintea Domnului că nu va mai păcătui şi că îşi va dedica Lui întreaga viaţă. După ce a ieşit din biserică, a mers spre Iordan, a trecut râul şi a ajuns în pustiu, unde a petrecut 47 de ani. Astfel, a renunţat la toate bogăţiile Alexandriei şi a dus o viaţă aspră, rugându-se şi ţinând post pentru ca Domnul să o ierte pentru păcatele sale. Iertarea Domnului nu se lasă aşteptată După lunga ei pustinicie, Dumnezeu i l-a scos în cale pe Zosima, un ascet care se nevoia şi el pentru Domnul şi-şi ducea viaţa în rugăciune. Un gând mândru prin care Zosima şi-a spus că nu mai există nimeni care se nevoieşte mai mult pentru Domnul i-a adus răspuns din partea Lui: „Zosima, greşeşti! Există un alt suflet mai înalt decât tine.” Astfel, a ieşit Zosima în pustiu şi a început s-o caute pe Maria Egipteanca. Când a aflat-o, era foarte slăbită. După ce i-a mărturisit păcatele care o apăsau, Zosima a împărtăşit-o. În timpul împărtăşaniei, lacrimi mari i-au căzut de pe obraji în Sfântul Potir, Maria fiind cuprinsă de teamă, dar şi de emoţie.

La puţin timp după aceea,Zosima a vizitat-o iarăşi,dar nu a mai găsit-o în viaţă. Întinsă pe nisip,Maria părea un înger,iar alături Zosima a putut citi:„Îngroapă,părinte,trupul păcătoasei Maria.” După ce a ţinut slujba,cum nu avea cum s-o înmormânteze,se spune că din pustie a apărut un leu care a făcut o groapă. Aşa a putut să o coboare în mormântul ei pe Cuvioasă.