Sfânta Parascheva, un model de evlavie şi milostenie
În nicio altă dată dulcele târg al Iaşilor nu este mai înţesat de lume ca pe 14 octombrie, când creştini din toate colţurile ţării vin s-o cinstească pe Sfânta Cuvioasă Parascheva, ocrotitoarea Moldovei.
Cunoscută în popor şi sub numele de „Sfânta Vineri“,Maica Parascheva este un simbol al unităţii credinţei ortodoxe de pretutindeni. An de an,credincioşi din toată lumea cad în genunchi în faţa raclei ce adăposteşte moaştele sale şi înalţă către Ea atât rugăminţi fierbinţi pentru vindecare,cât şi mulţumiri din suflet pentru ajutorul acordat în viaţă,deoarece ea este mijlocitoarea harului dumnezeiesc.
O viaţă închinată Lui Dumnezeu
Deşi a avut o copilărie fericită şi lipsită de griji,Sfânta Parascheva a ştiut încă de mică care este menirea ei pe acest pământ. S-a născut în Epivata,o localitate de pe ţărmul Mării Marmara,iar părinţii săi,oameni credincioşi,i-au arătat calea spre Cele Sfinte prin rugăciune,post şi milostenie. Se spune că în timp ce asculta Sfânta Liturghie într-o biserică,pe când avea 10 ani,a fost impresionată de cuvintele preotului care-i chema pe credincioşi să-L urmeze pe Dumnezeu. A simţit atunci că destinul său este să-i ajute pe cei sărmani şi să-L slujească cu devotament pe Mântuitorul. După moartea părinţilor săi,şi-a donat întreaga avere sărmanilor şi a plecat spre Constantinopol,unde a trăit o vreme în mijlocul duhovnicilor şi al călugăriţelor. Mai târziu,s-a retras în pustiul Iordanului,unde şi-a dedicat zilele slăvirii lui Dumnezeu prin rugăciune şi post aspru. Se spune că acum Sfânta nu mai avea grijă „nici de veşminte şi de aşternuturi,nici de mâncări şi de mese,nici de casă sau slujnice,ci numai de curăţia sufletului şi de răspuns judecăţii ce va să fie“.
Trecerea la cele sfinte
Perioada pe care a petrecut-o în lumea celor vii a fost destul de scurtă. Pe când a avea doar 25 de ani,un înger i-a apărut în vis şi i-a spus să se întoarcă pe meleagurile natale. Ajungând aici,sufletul ei s-a înălţat la ceruri,dar neştiind nimeni cine este,mormântul său a fost părăsit. Însă Dumnezeu nu a vrut ca una dintre cele mai iubite slujitoare ale sale să fie uitată. Trupul Cuvioasei,păstrat intact şi plin de mireasmă,a fost descoperit de o mână de oameni care săpau un alt mormânt. Deşi iniţial l-au îngropat pe marinar lângă ea,noaptea,unuia dintre cei care au săpat groapa i s-a arătat în vis o împărăteasă care l-a certat pentru fapta comisă şi i-a poruncit să pună la loc de cinste moaştele.
Şi-a găsit odihna veşnică pe tărâm românesc
După ce au fost adăpostite pe la diverse lăcaşuri de cult pentru a fi protejate de cuceririle otomane,pe 13 iunie 1641,moaştele au fost aduse în Moldova de domnitorul Vasile Lupu şi aşezate în biserica mănăstirii Sfinţii Trei Ierarhi. Mai târziu,în 1887,ele au fost depuse în Catedrala Mitropolitană din Iaşi,unde sunt venerate cu evlavie în fiecare an,pe 14 octombrie.