Sfânta Rita, patroana cauzelor imposibile
Sfânta Rita din Cascia este pentru credincioşii din întreaga lume un exemplu de iertare şi de iubire. Ea s-a dedicat slujirii lui Hristos şi a purtat cu credinţă şi devotament rănile Mântuitorului.
Deşi datele sunt incerte,tradiţia spune că Sfânta Rita s-a născut în anul 1381 şi a murit în anul 1457. Procesul de recunoaştere a minunilor săvârşite de ea a durat însă foarte mult şi a fost canonizată abia în anul 1900.
Creştinii din toată lumea o consideră Sfânta cauzelor imposibile,deoarece n-au rămas fără rezolvare nici cele mai grele necazuri pentru care s-au rugat ei.
Ce se ştie despre viaţa ei
Născută într-o familie de burghezi înaintaţi în vârstă,Rita a fost o fată modestă care a crescut în frica de Dumnezeu. Pentru a respecta voinţa părinţilor ei,ea n-a devenit călugăriţă,cum şi-ar fi dorit,ci s-a căsătorit cu un tânăr violent şi certăreţ,pe nume Paul Ferdinard.
Întrucât s-a implicat în mai multe conflicte,soţul ei a fost omorât într-un duel. Orbiţi de suferinţă,cei doi copii ai sfintei au jurat răzbunare şi au vrut să comită o serie de crime. Rita a încercat să-i convingă să renunţe la acest gând şi s-a rugat ca Dumnezeu să nu-i lase să-şi păteze mâinile cu o crimă,dar în scurt timp şi-a pierdut şi copiii.Călugăriţă printr-o minune
Deznădăjduită,Rita a bătut la poarta mănăstirii călugăriţelor augustiniene din Cascia,oraşul unde trăia,dar nu a fost primită.
Se spune că într-o noapte,după rugăciuni fierbinţi,ea a fost condusă de Sfântul Ioan Botezătorul şi de Sfântul Augustin în curtea mănăstirii.
Considerând că a fost o minune,maica superioară a primit-o în rândul călugăriţelor.
Sfânta Rita din Cascia avea un suflet blajin şi dăruit în totalitate cinstirii Fiului lui Dumnezeu. Ea medita îndelung asupra Patimilor lui Hristos de pe Muntele Tabor şi s-a rugat să primească onoarea de a suferi şi ea la fel de intens ca şi Iisus pentru răscumpărarea păcatelor omenirii.
Scrierile religioase menţionează că,într-un moment de meditaţie,un spin s-a desprins din statuia Mântuitorului şi i-a înţepat fruntea,făcându-i o rană adâncă şi dureroasă,pe care a avut-o toată viaţa.
Rana a devenit urât mirositoare şi Rita a fost izolată. Ea a trăit cu acest stigmat până când s-a stins din viaţă şi,când şi-a dat sufletul,în chilie a început să miroasă puternic a parfum. Cei care i-au vegheat ultimele clipe spun că rana de la frunte s-a transformat într-o diademă,reflectând raze de lumină.
Rugăciunile Sfintei Rita au făcut să înflorească în plină iarnă un trandafir sălbatic şi toţi i-au putut simţi parfumul. De aceea,oriunde există o biserică dedicată ei,credincioşii îi aduc buchete de trandafiri pentru a fi binecuvântaţi.
Oamenii din toate confesiunile o numesc Sfânta cauzelor imposibile. Explicaţia este simplă:după toate câte a pătimit,ea este un minunat exemplu că poţi să treci peste necazuri,dacă te încrezi în puterea Domnului.
Minune legată de Sfânta Rita
Minunea cea mai cunoscută s-a petrecut după moartea sfintei. Trupul ei,aflat în oraşul italian Cascia,nu a putrezit şi s-a păstrat până în zilele noastre. După atâţia ani,membrele îşi păstrează supleţea şi,conform relatărilor multor pelerini,uneori se mişcă.
Se spune că,în anul 1927,mâna stângă s-a ridicat de trei ori. De asemenea,într-o noapte,nişte hoţi intraţi în mănăstire s-au speriat şi au fugit pentru că moaştele Ritei s-au mişcat în raclă.
