Sfânta Teodora Împărăteasa, ocrotitoarea Ortodoxiei şi a icoanelor. Şi-a sfidat sotul, prigonitor al creştinilor

La fiecare 11 februarie, creştinii ortodocşi o prăznuiesc pe Sfânta Împărăteasă Teodora, cea fără de care cultul icoanelor ar fi fost restaurat mai târziu.

Viaţa Sfintei Teodora este o pildă de curaj şi dragoste pentru Hristos, deoarece, în ciuda faptului că era ortodoxă, a acceptat căsătoria cu împăratul Teofil, cunoscut astăzi ca eretic şi sfărâmător de icoane. Crescută într-o familie de creştini, alături de alţi cinci copii, într-o regiune din Asia Mică, numită Paflagonia, Teodora a fost aleasă de împărat într-un mod inedit. După obiceiul împăraţilor bizantini, mai mulţi soli au fost trimişi în întreaga împărăţie, pentru a aduce în faţa lui Teofil cele mai frumoase fete. Au fost găsite şapte fete şi li s-a dăruit fiecăreia câte un măr. Când au ajuns în faţa lui, şase dintre ele nu mai aveau merele primite, ci numai una, Teodora, a adus cu ea două mere, unul ca semn al fecioriei sale, altul drept simbol al fiului pe care dorea să i-l aducă pe lume în viitor. În anul 830, împăratul Teofil a luat-o de soţie şi au avut şapte copii.

S-a retras la mănăstire în ultimii ani de viaţă

După 15 ani de la restabilirea cultului icoanelor, fiul ei ia tronul cu forţa şi o surghiuneşte pe ea şi pe surorile lui la Mănăstirea Gastrion din Constantinopol. Acolo, împărăteasa Teodora s-a şi călugărit şi, într-o zi de 11 februarie, a trecut la Domnul. Moaştele sale, găsite intacte, au fost ţinute la Constantinopol 700 de ani. Astăzi, se află în Catedrala Panaghia Spiliotissa de pe insula Corfu, care aparţine Greciei, deoarece, după căderea Constinopolului, în anul 1456, un părinte din Corfu, Kaloheretis, a strămutat fără ştirea nimănui atât moaştele sfintei, cât şi pe cele ale Sfântului Spiridon, din Constantinopol, în Corfu, pentru a nu fi luate sau distruse de otomani.

Soţul ei i-a prigonit pe creştini

S-ar putea spune că împărăteasa Teodora şi împăratul Teofil au fost ca Soarele şi Luna. Pe de o parte, ea cinstea sfintele icoane, se ruga lui Dumnezeu să aibă îndurare de creştini, îşi învăţa copiii să creadă în Hristos şi-l salva din închisoare pe zugravul de icoane Sfântul Lazăr. Pe de altă parte, Teofil ardea sfintele icoane, emitea edicte contra celor care le cinsteau (în anii 831 şi 838) şi-i pedepsea aspru pe cei care venerau icoanele. Printre faptele împăratului Teofil s-a numărat şi izgonirea Patriarhului Metodiu al Constantinopolului şi înlocuirea sa cu Ioan Gramaticul, care la un sinod ţinut la Biserica din Vlaherne, îi exclude şi-i blamează pe toţi cei care se roagă unor icoane.

A readus icoanele în biserici

După anul 842, în care împăratul Teofil a încetat din viaţă, împărăteasa Teodora i-a luat locul, deoarece fiul lor, Mihail al III-lea, se afla la o vârstă fragedă. La un an după moartea soţului, a avut loc sinodul din Constantinopol, în timpul căruia a fost adus din exil şi reales Patriarhul Metodie. Datorită lui, au fost condamnate toate ereziile şi ereticii. Cu aceeaşi ocazie, a fost restabilit cultul sfintelor icoane ca mijloc de legătură dintre creştini şi Dumnezeu. De asemenea, a fost fixată data în care va fi sărbătorită Duminica Ortodoxiei, prima duminică a Postului Mare al

Paştelui. În acea zi, toţi creştinii îşi amintesc izbânda asupra ereziilor şi biruinţa creştinătăţii în general. Pentru a celebra reîntoarcerea icoanelor în biserici, Sfânta Teodora a mers în fruntea unui alai cu icoane pe străzile Constantinopolului, în diminica de 11 martie 843.

FOTO: Doxologia