Sfântul Dumitru cel Nou alungă duhurile necurate
În preajma zilei de 27 octombrie, când este prăznuit Sfântul Dumitru cel Nou, mii de pelerini se adună pe Dealul Patriarhiei, pentru a se închina la moaştele sale.
„De şase ani, sărbătoarea Sfântului Dimitrie este singura la care mă silesc să stau peste noapte. Înarmată cu voinţă şi răbdare, stau la coada interminabilă de la Patriarhie, pentru a săruta moaştele. N-aş rezista 12 ore de aşteptare, fără să am prietenii aproape. Mergem toţi în pelerinaj şi timpul se scurge mai uşor. Am îndurat frigul, oboseala, fără să renunţ. Ştiu că numai aşa voi avea forţă şi pot da un sens vieţii mele”, ne-a scris Raluca B.,din Bucureşti.
Aceasta nu este doar povestea ei, ci şi a multora dintre zecile de mii de pelerini care vin din toată ţara la sărbătoarea de la Patriarhie. Dar cine a fost Sfântul Dumitru cel Nou, cel care adună mii de pelerini?
O viaţă retrasă, plină de rugăciune
Născut în veacul al XIII-lea, într-o familie de ţărani din satul Basarabovo, in sudul Dunării, Sfântul Dumitru a dus din copilărie o viaţă virtuoasă.
Când a crescut, a intrat călugăr într-o mănăstire, iar, după o vreme, a hotărât să se retragă într-o peşteră, unde a trăit în singurătate deplină, neştiut de oameni.
A dus o viaţă sfântă, rugându-se zi de zi, cu lacrimi, pentru toţi oamenii. Cunoscându-şi dinainte ziua morţii, atunci când i-a venit sorocul s-a întins între două lespezi de piatră şi şi-a dat, în pace, sufletul lui Dumnezeu.
La trei veacuri după moartea lui, o ploaie torenţială a făcut ca apele râului să urce până la peştera în care trăise. Şuvoaiele dezlănţuite au luat cu ele trupul Sfântului şi l-au purtat până în apropierea satului său natal.
Vindecări miraculoase
După multă vreme de la această întâmplare, Sfântul Dimitrie i-a apărut în vis unei fetiţe bolnave, să ceară părinţilor s-o ducă pe malul râului, pentru a fi vindecată. De cum au aflat sătenii, au pornit şi au însoţit familia fetiţei la locul în care, mai înainte, observaseră o lumină misterioasă, despre care credeau că ascunde o comoară.
Oamenii au săpat şi au descoperit trupul Sfântului, strălucind de harul Duhului Sfânt. Fetiţa s-a vindecat pe loc. De atunci au început să fie cinstite moaştele Sfântului, care au rămas în satul Basarabovo, unde s-au întâmplat multe alte minuni.
Din Basarabovo, la Bucureşti
În anul 1774, armata rusă a ajuns în preajma satului Basarabov. Moaştele Sfântului au fost luate ca să fie duse în Rusia, de teamă să nu fie profanate de turci. Când cortegiul a ajuns la Bucureşti, un creştin evlavios, pe nume Dimitrie, i-a cerut generalului să le lase românilor.
El s-a îndurat, iar trupul Sfântului Dimitrie a fost aşezat în biserica Mitropoliei de la Bucureşti. Minunile aveau să apară în curând: războiul s-a încheiat, iar ciuma ce bântuia prin oraş a contenit. De atunci, este cinstit ca protector al oraşului şi al întregii Românii.
Dorinţe împlinite
Zecile de mii de pelerini vin din toată ţara să se închine la moaştele Sfântului, fără să se sperie de vremea rece a sfârşitului de octombrie. Mulţi doresc să primească însănătoşire, ajutor în problemele pe care le au, dar şi să se apropie mai mult de Dumnezeu prin jertfa pe care o fac.
Oamenii devin mai solidari unii cu ceilalţi. Tinerii membri ai Asociaţiei Studenţilor Creştini Ortodocşi şi nu doar ei împart pelerinilor ceai fierbinte şi câte ceva de-ale gurii. Atmosfera este caldă,în ciuda vremii friguroase,iar lumina credinţei se aprinde şi mai intens în inimile pelerinilor.
