Simbolurile coroniţei de Advent

În timp ce ortodocşii au Postul Crăciunului, romano-catolicii şi protestanţii denumesc această perioadă Advent. Ei ornează o coroniţă de brad cu lumânări, care se aprind una câte una, în fiecare duminică, până la naşterea lui Iisus.

Cum a apărut

Tradiţia împodobirii coroanei de Advent îşi are originile în secolul al XIX-lea,în oraşul german Hamburg. Johann Heinrich Wichern,un tânăr pastor evanghelic preocupat de soarta copiilor săraci,îi punea pe cei mici să aprindă,începând cu 1 decembrie,câte o lumânare colorată în aşteptarea venirii pe lume a lui Iisus Hristos.

Un prieten al pastorului a făcut un cerc de lemn ca să aşeze cele 24 de candele care luminau până în Ajunul Crăciunului,moment religios cunoscut ca celebrarea lumânărilor. Copiii au început să îmbrace coroana cu ramuri de brad şi diverse ornamente. Acest obicei a intrat treptat în familiile evanghelice şi romano-catolice. Din lipsă de spaţiu,numărul lumânărilor a fost redus la patru,după duminicile Adventului,trei violet şi una roşie.

Semnificaţii religioase profunde

Ramurile verzi ale coroniţei,în formă de cerc,simbolizează viaţa şi veşnicia. Cele patru lumânări care se aprind de obicei seara,la liturghie,indică apropierea naşterii Mântuitorului,victoria treptată a luminii asupra întunericului. Ele marchează apropierea unei sărbători a bucuriei,în care Hristos va învinge păcatul şi va reaprinde speranţa mântuirii în sufletele celor care-L aşteaptă. Pentru decorarea coroniţei se folosesc lumânări roşii sau roz – simbolul veseliei pentru venirea lui Iisus –şi violet,semn al pocăinţei şi convertirii. Ele pot fi însă şi toate albe sau albastre.

Unde trebuie aşezată

În multe familii creştine a devenit deja un obicei de a avea o coroană de advent în casă. Ea poate fi atârnată de o lustră sau pusă în centrul unei mese,la intrarea în casă sau la fereastră. Lumânările coroanei se aprind seara,când membrii familiei cântă melodii speciale pentru această perioadă şi se roagă în aşteptarea Mântuitorului. În biserică,ea trebuie poziţionată în centru sau chiar pe altar,în locul lumânărilor.

Fiecare lumânare este tematică

Conform tradiţiei,prima lumânare aprinsă este dedicată profeţilor,cei care au prevăzut naşterea Mântuitorului,a doua Betleemului,cetatea în care s-a născut Mesia. A treia este lumânarea păstorilor,care au primit cei dintâi vestea Naşterii Domnului şi a patra a îngerilor care au răspândit mesajul divin la toţi oamenii. Mai sunt şi alte interpretări. De exemplu,a treia lumânare,de obicei roşie,reflectă bucuria regelui David pentru descendenţa sa,din care se va naşte Mântuitorul.

Adventul,diferit de postul ortodox

În Advent,romano-catolicii şi protestanţii renunţă la petreceri,încearcă să-şi dedice timpul rugăciunii,iar vinerea nu mănâncă preparate din carne. Spre deosebire de credincioşii ortodocşi,ei pot mânca peşte şi produse lactate. Tot în această perioadă,credincioşii intonează o serie de cântece în aşteptarea lui Mesia,numite „Rorate“.