Ţine cont de aceste principii Pilates pentru a evita durerile de spate!

1 71091 original jpg jpeg

Toate ne dorim să fim suple şi să ne dezvoltăm armonios şi sănătos şi nu de puţine ori femeile aleg să practice Pilates, din motivele exprimate de instructori, fără a cunoaşte însă implicaţiile fiziologice şi aspecte legate de modul în care funcţionează corect corpul uman.

Este foarte adevărat că metoda Pilates,ca metodă de dezvoltare a minţii,corpului şi spiritului,se concentrează pe implicarea simultană a conştienţei şi a corpului pentru realizarea unui exerciţiu,cu atenţie deosebită acordată respiraţiei şi modelelor eficiente de mişcare,tonifierii zonei centrale,coordonării şi echilibrului.

Dar,oare câte dintre practicante cunosc ce implicaţii pot avea anumite exerciţii Pilates asupra stării de funcţionalitate a aparatului osteo-mio-articular? Câţi s-au gândit vreodată cât de mare este stresul la nivelul coloanei vertebrale lombare atunci când se realizează exerciţiile clasice pentru muşchilor drepţi abdominali,în timpul cărora presiunea intra-abdominală poate creşte până la 250 mmHg,în condiţiile în care în picioare presiunea intra-abdominală este 30 mmHg.

Această metodă foarte populară,poate determina dureri de spate,fie că apar în zona lombară sau cervicală şi uneori,chiar şi dureri de umeri. Kinoterapeut cmf dr. Daniela Stanca,la clinica Kineto Dema,ne recomandă să ţinem cont de principiile mişcării Pilates.

pot fi dezvoltate în direcţia în care promovăm sănătatea prin mişcare,aprofundând noţiunile legate de:

1.

respiraţia diafragmatică,fiziologică doar atunci când sunt luate în calcul toate elementele complexului diafragm-musculatura pelviana-muşchii abdominali şi coloana vertebrală;

2.

poziţia neutră a bazinului,obiectiv esenţial pentru prevenirea tensiunilor şi stresului de la nivelul coloanei vertebrale lombare;

3.

activarea zonei centrale ”core”,esenţială pentru abilitatea acesteia  de a controla şi stabiliza trunchiul

4.

tonifierea corectă a musculaturii abdominale,în condiţii de presiune scăzută abdominală,pentru a nu determina dureri în zona lombară sau disfuncţii ale musculaturii perineale

5.

stabilitatea lombo-pelvică,strâns legată de activarea zonei centrale;

6.

creşterea mobilităţii coloanei vertebrale,cu diferenţierea exerciţiilor în funcţie de particularităţile biomecanice ale fiecărui segment; 

7.

stabilitatea centurii scapulo-humerale şi scapulo-toracice,respectând cuplurile de forţă care ar putea dezechilibra sistemul mio-fascial şi care ar putea determina patologie la nivelul umerilor  sau la nivelul coloanei cervicale;

8.

postura şi aliniamentul corect al corpului, pentru  a reduce stresul de la nivelul segmentelor corpului care ar putea determina adaptări anatomice cu alterarea abilităţii individului de a desfăşura activităţi funcţionale şi sau sportive;

9.

stretching-ul mio-fascial,tehnică eficientă pentru îmbunătăţirea elasticităţii ţesutului mio-fascial şi creşterea flexibilităţii şi a amplitudinii de mişcare,doar în cazul în care sunt cunoscute şi înţelese mecanismele fiziologice care stau la baza  lui,cât şi noţiunile de anatomie funcţională; 

10.

tehnici de relaxare şi de eliberare,deosebit de utile la finalul unui program,indiferent de ce denumire poartă.