Tradiţii şi obiceiuri de Crăciun în România

Crăciunul e prima sărbătoare din ciclul sărbătorilor de Anul Nou. Pe stil nou se sărbătoreşte pe 25 decembrie, pe stil vechi la 7 ianuarie, când este şi Sfântul Ioan. Toate familiile se pregătesc pentru Crăciun din timp. 

Tradiţii şi obiceiuri de Crăciun

Cel mai frumos obicei este colindul, cântece cu care oamenii întâmpină venirea lui Hristos pe pământ. Cuvântul privine din latină, calendae. Numele a fost dat de romani sărbătorilor păgâne. Copiii romanilor mergeau din casă în casă şi cântau „imne”. Colindele comune sunt cele de stea, vifleemul, pluguşorul, sorcova. Se joacă vasilica, jocuri cu măşti (ţurca, cerbul, brezaia), teatrul popular, dansuri (căluţii, căluşarii). Între Crăciun şi 6 ianuarie se mergea cu steaua.

Colindul ”Steaua sus răsare” simbolizează steaua care a vestit naşterea lui Iisus. În prezent, se merge cu steaua doar în primele 2 zile de Crăciun. Cântecele de stea romaneşti provin din diverse surse: lumea bizantină ortodoxă, din lumea bisericii catolice ori creaţiile culturale ale neamului nostru.

La stea, uneori, copii sunt însoţiţi de mascaţi care poartă şi numele de ţahondre sau turci (în Ardeal). Sunt adulţi care pot avea grijă de colindătorii mici. Mulţi sunt răsplătiţi de gazde cu merinde sau bani. Acest lucru aduce noroc şi alungă duhurile rele. Când oamenii nu primesc colindători, li se întâmplă fix opusul.

Cum saluţi de Crăciun

Când doi oameni se întâlnesc în perioada Crăciunului unul spune: „Dumnezeu s-a născut„ iar celălalt răspunde „Adevărat s-a născut„.

Tradiţii şi obiceiuri de Crăciun, toată ziua

În Ajunul Crăciunului, în biserică se citesc ”Ceasurile Împărăteşti”. Se face Vesperoliturghia Sf. Vasile cel Mare (Liturghia de seară). Sunt citite profeţii din Vechiul Testament despre Naşterea Domnului.

În dimineaţa de Craciun e bine să ne spălăm pe faţă cu apă curgătoare cu o monedă de argint. Vom fi curaţi ca argintul, feriţi de bube şi beteşuguri, care vor merge pe vale-n jos.

Bătrânii fac cu usturoi pragurile casei, grajdurilor şi şurilor. Merg la animale şi familie şi îi ung pe frunte în forma crucii. Aşa vor fi feriţi de strigoi şi duhuri rele tot anul.

În noaptea de Craciun se lasă o lumânare aprinsă la icoana lui Iisus Hristos. Norocul va vedea casa în întuneric şi va intra.

Femeia care face colacii de Crăciun se duce în grădină cu mâinile pline de aluat şi zice către fiecare pom: „măr, păr, etc astfel de rodnic, să fii cum stă aluatul pe mâinele mele”.

În seara de Ajun, fata care vrea să ştie dacă se va mărita anul viitor trebuie să meargă afară. Ia un braţ de lemne tăiate mărunt şi le pune sub masă. După ce termină toată lumea de mâncat, fata numără lemnele. Dacă numărul va fi cu soţ, se va mărita.

În seara de Crăciun, fetele nemăritate îşi pun sub perna pe care vor dormi săpunul şi pieptănul, urmând să-şi viseze alesul.

Din Ajun şi până când trece Crăciunul, oamenii trebuie să evite orice fel de ceartă. Altfel anul va fi plin de certuri şi ocări. În ziua de Crăciun nu se face curat şi NU se aruncă gunoiul, sau rămâi fără noroc.

In Moldova, masa din Ajun nu se consumă până nu e sfinţită de preot. Masa rămâne acoperită până vine el, le sfinţeşte, gustă primul din ele şi apoi mănâncă toată lumea.

Obiceiul împodobirii bradului de Crăciun

Tradiţia a apărut în Germania. Sfântul Bonifaciu a ordonat tăierea stejarilor, copaci veneraţi de păgâni. În cădere, au distrus toţi copacii din jur, mai puţin brazii. Aşa au devenit aceşti copaci simbolul Crăciunului.

S-a suprapus peste un vechi obicei al incinerării Butucului (zeul mort), în noaptea de Crăciun. Simboliza moartea şi renaşterea divinităţii şi a anului la solstiţiul de iarnă. Obiceiul a fost atestat la români, aromâni, letoni şi sîrbo-croaţi.

Obiceiul tăierii porcului înainte de Crăciun

În unele zone, porcul se taie de Ignat, adică 20 decembrie. Porcul care n-a fost tăiat în această zi nu se mai îngraşă, căci şi-a văzut cuţitul. Orice familie cu oameni gospodari taie porci de Crăciun. Este important ca, în aceste zile de sărbătoare sfântă, să luaţi masa numai în familie.