Ursitoarele, zânele care prevestesc destinul

La petrecerile de botez de la noi au devenit nelipsite personajele ce întruchipează zânele prezicătoare de sănătate, înţelepciune şi fericire pentru copii. Este un mod de-a aduce în actualitate vechea tradiţie românească a ursitoarelor.

Fiinţe imaginare,magice,surori ale ielelor,ursitoarele sunt zâne care decid soarta omului. Mitul Urselor sau al Ursitoarelor a fost preluat din mitologia greacă,în care erau numite Moirae (Moire),fiice ale lui Zeus şi ale zeiţei Themis. Se numeau Clothos,Lachesis şi Atropos şi erau înfăţişate ca trei bătrâne nemiloase,care nu ştiau ce este iertarea şi care aveau puterea de-a controla soarta oamenilor de la naştere şi până la moarte.

Cea mai mică dintre ele prezice finalul vieţii

În tradiţia românească,ursitoarele sunt prezentate diferit de cele din mitologia greacă. Sunt fecioare tinere,frumoase,pure fizic şi spiritual. Cele mai mari dintre ele – Torcătoarea,care ţine fusul şi furca pe care se toarce firul vieţii omului,şi Depănătoarea sau Soarta,care prezice care va fi destinul copilului,au rochii,lungi,albe,ţesute cu aur şi fluturi. Doar cea mai mică dintre ele,Curmătoarea ori Moartea,cea care anunţă când se va termina viaţa pruncului,este înveşmântată în negru. După prezicere,ghemul vieţii este ascuns de Curmătoare într-un loc pe care-l mai ştie doar Depănătoarea.

Darurile le îmbunează

Ursitoarele vin în preajma pruncului să-i vestească soarta,într-una din nopţile fără soţ din prima săptămână de după naştere,de cele mai multe ori în cea de-a treia. Pot fi auzite,dar nu şi văzute,însă dacă părinţii le aud,trebuie să nu le tulbure ursita. Pentru a le câştiga bunăvoinţa şi pentru a le îmbuna,ei pregătesc atent momentul sosirii lor,cu daruri şi bucate. În Transilvania era obiceiul de a li se oferi colaci,seminţe,prăjituri,apă şi vin,iar în Moldova,grâu,busuioc,mălai,pâine,dulceţuri şi bani. În Muntenia,se obişnuia a se face o masă pentru trei persoane,cu apă neîncepută,ceapă,busuioc,azime cu miere,zahăr şi vin. Cu cât masa era mai bogată,cu atât ursitoarele deveneau mai darnice cu soarta celui mic.

Se spune că asupra celor ursite se poate interveni parţial,prin rugăciuni sau descântece făcute de mamă sau de moaşă,singurele care pot schimba destinul pruncului.

Şi în zilele noastre există ursitoare

Pentru a crea o atmosferă de basm la petrecerile de botez,sunt tot mai des chemate zâne-ursitoare,închiriate de părinţi sau de naşi. Ele cântă,dansează şi recită prezicerile pentru copil. Fie că este o modă,fie că face parte din tradiţie,acest obicei are darul de-a readuce în prezent vechiul mit al ursitoarelor. De pildă,dansul lor aminteşte de hora pe care se spune că o fac în aer şi pe pământ,la întâlnirea cu surorile lor mai mici,ielele,de Rusalii. Tradiţia populară arată că dacă acest dans este văzut de vreun muritor care nu este pur sau dacă el ajunge să calce pe locul unde au dansat,se îmbolnăveşte grav.

Ştiai că...

...părinţii trebuie să nu se întristeze în primele opt zile de după naşterea copilului lor,pentru a nu le supăra pe ursitoare,care vor fi influenţate de starea lor şi pot face preziceri în consecinţă?

...dacă se întâmplă să le simtă prezenţa sau să le audă în timpul ursirii,părinţii nu trebuie să divulge nimănui cele auzite,pentru că,se zice,tocmai din cauza indiscreţiei unora,ursitoarele au devenit invizibile?