Cum învingi frica de a fi părăsită

Crezi că a fi părăsită şi a fi nevoită să trăieşti o vreme singură e sfârşitul lumii? Nicidecum, ba chiar poţi profita de solitudine pentru a te cunoaşte mai bine şi a experimenta lucruri noi şi provocatoare, care să-ţi dea încredere în tine.

Conform psihologului Lise Bourbeau, o persoană care suferă de teama de abandon decide să poarte masca de dependent, ca astfel să evite să trăiască suferinţa de a fi părăsită. Singurătatea este cea mai mare frică a dependentului. De aceea se agaţă de ceilalţi şi face orice pentru a fi iubit, pentru a nu fi dat la o parte. E în stare să suporte situaţiile cele mai dificile înainte de a pune capăt unei relaţii. Specialistul susţine că aşa-numita rană de abandon îşi are originea în copilărie. Pentru o femeie care trăieşte cu un alcoolic sau care e bătută, simplul gând de a-şi părăsi partenerul îi provoacă o suferinţă mai mare decât cea îndurată în viaţa de zi cu zi.

Ajutorul vine din interior

Dacă te afi într-o situaţie de dependenţă şi constaţi că te agăţi de celălalt, că eşti capabilă de orice pentru a nu fi abandonată, trebuie să te ajuţi singură. Găseşte o imagine mentală, imaginează-ţi ceva sau pe cineva care îţi acordă sprijin. Poate să fie o persoană dragă, poate să fie figura unui părinte. Nu renunţa mai ales când ai momente de disperare şi când crezi că nu vei mai primi ajutor din exterior. Atunci eşti tentată să crezi că nu vei reuşi singură, dar există o soluţie pentru orice problemă. Aminteşte-ţi evenimente din trecut în care ai fost puternică şi retrăieşte intens şi pe îndelete acele emoţii ca şi cum ar avea loc acum. Dă-ţi voie să prinzi încredere şi forţă din ele.

Împacă-te cu părinţii şi cu tine însăţi

Prima etapă în vindecarea unei răni constă în a o recunoaşte şi a o accepta. Devenim dependenţi afectiv când suferim de o lipsă de afecţiune în viaţa noastră, şi suferim de această carenţă când nu ne iubim suficient pe noi înşine, când ne judecăm şi ne criticăm permanent. În consecinţă, vom căuta iubirea altora pentru a ajunge să ne convingem că suntem demni de a fi iubiţi. Şi fiindcă nu poţi avea nicicând garanţia că iubitul nu va pleca, vei trăi mereu cu teroarea că chiar asta se va întâmpla.

Cheia e să te iubeşti

Iubirea de sine presupune să accepţi ca viaţa să fie plină de experienţe care îţi folosesc pentru a învăţa ce este benefic pentru tine. Această iubire are o mare putere de vindecare şi de recâştigare a energiei. A te iubi înseamnă a-ţi acorda dreptul de a fi aşa cum eşti şi de a te accepta chiar dacă le faci celorlalţi exact ceea ce le reproşezi lor, precum şi a-ţi acorda dreptul de a-i răni uneori pe ceilalţi. Un avantaj extraordinar al vindecării rănilor noastre este faptul că devenim autonomi din punct de vedere afectiv, în loc să fim dependenţi.