Cum ar arăta viitorul cu diamantele sintetice? Maşini care nu se pot zgâria şi chimioterapie fără efecte secundare

1 diamond 1 jpg jpeg

Într-o dimineaţă de ianuarie, în 2019, Meghan Markle mergea la o întâlnire în Londra. Era îmbrăcată la patru ace, însă nu atât ţinuta ei a atras atenţia, cât bijuteriile purtate de ea – o pereche de cercei cu diamante create în laborator.

A durat numai cinci zile pentru a fi create diamantele purtate atunci de soţia Prinţului Harry, conform celor spuse de Sidney Neuhaus, co-fondatorul Kimaï, compania care le-a făcut. Locuind în Antwerp, capitala diamantelor, atât ea, cât şi co-fondatoarea Jessica Warch au crescut în familii care se ocupă cu diamantele. Tatăl lui Nauhaus deţine un magazin de bijuterii cu diamante, iar bunicul ei a lucrat în De Beers, după cel de-al Doilea Război Mondial. Însă, în ciuda istoriei familiei lor, amândouă au ales să nu lucreze cu diamantele tradiţionale, din cauza motivelor evidente – extragerea lor cauzează dezastre ecologice şi chiar umanitare.

Şi nu numai ele înlocuiesc mult îndrăgitele diamante. Se pare că tot mai mulţi tineri oferă acum, ca inel de logodnă, unul ce conţine un diamant realizat în laborator. Dar ce este un diamant sintetic, creat de om?

stanga
dreapta
2 diamond jpg jpeg
3 diamond2 jpg jpeg

În primul rând este un diamant. Din punct de vedere chimic, fizic şi estetic, este aproape identic cu cel extras din mină. În mod normal, diamantele se creează datorită presiunii imense şi a căldurii din scoarţa pământului, la o adâncime de vreo 160km sub pământ. Cele mai multe diamante naturale s-au format în urmă cu un miliard şi 3 miliarde de ani în urmă, când planeta noastră era mult mai caldă decât este acum.

Diamantele create în laborator sunt realizate tot cu ajutorul presiunii extreme şi a căldurii, doar că se folosesc aparate speciale pentru asta şi nu straturile interioare ale pământului. Totul pleacă de la o „sămânţă” de diamant, care este pusă în carbon de grafit şi expusă la temperaturi de circa 1.500 de grade C şi presată de 700.000kg.

Tehnologia creării diamantelor sintetice s-a dezvoltat, în ultimii ani, foarte mult, dând naştere unor diamante de calitate mai bună într-un timp mai scurt şi cu investiţie mai mică. În ziua de astăzi, costă cam 300-500 de dolari să creezi un diamant în laborator, spre deosebire de cele 4.000 de dolari cât se cheltuiau pe un carat în 2008.

Totuşi aceste diamante au defectele lor. Nu sunt chiar ecologice, cum s-ar crede şi cum se promovează adesea. Cel puţin asta susţin cei care declară că emisiile de gaz produse prin extragerea de diamante naturale este de trei ori mai mică decât cea care este necesară realizării unui diamant sintetic.

Autorităţile americane au dat avertismente unor companii care promovau produsele lor în mod eronat, susţinând că diamantele sintetice, făcute de ei, ar fi ecologice. Chiar şi o firmă creată de Leonardo DiCaprio a primit astfel de avertisment. Totuşi aceasta susţine că foloseşte doar energie verde la crearea diamantelor lor.

Din 1797, de când a fost descoperit că diamantul nu este nimic mai mult decât o formă pură de carbon, oamenii de ştiinţă au încercat să-l multiplice ei singuri. În 1911, autorul H. G. Wells a descris conceptul de diamant sintetic în nuvela sa “The Diamond Maker” (n.r. Creatorul de diamante). Şi de atunci s-au făcut paşi importanţi. Dar cum ar arăta un viitor dominat de diamantele sintetice?

În timp ce unii oameni de afaceri îşi doresc crearea de diamante artizanale doar pentru motive estetice, există şi cercetători care iau în calcul realizarea lor din motive industriale sau chiar medicale. Imaginaţi-vă o maşină vopsită cu vopsea cu praf de diamant, care nu poate fi zgâriată niciodată, sau microparticule de diamante ce pot conduce chimioterapia direct în celule fără a mai da naştere efectelor adverse pacienţilor bolnavi de cancer.

Foto - Shutterstock