Finalurile macabre ale celor mai cunoscute basme erau total diferite. Versiunile originale, modificate pentru copii

În trecut, basmele erau pline de întorsături de situaţii şi finaluri cumplite. În prezent, companii ca Disney au creat finaluri fericite şi au eliminat părţile care îi puteau speria pe copii.

Basmele sunt magice şi inspiratoare, încântătoare şi pline de învăţăminte. Unele basme se bazează pe legende care încorporează credinţe ale culturii din care provin. Cu toate acestea, multe basme şi legende sunt de fapt versiunea unor evenimente istorice groaznice. Aceste poveşti întunecate ar putea fi prea terifiante pentru mulţi copii şi chiar adulţi. Aceste poveşti cu origini îngrozitoare au implicat adesea incesturi, violuri, torturi, canibalism. Nu pot fi uitate cu uşurinţă şi oferă lecţii mai uşor de reţinut decât basmele blânde din zilele noastre.

Frumoasa Adormită se trezeşte mamă a doi copii

În versiunea modernă a basmului „Frumoasa Adormită‟, prinţesa adoarme atunci când foloseşte fusul. Doarme o sută de ani până când este găsită de un prinţ care o sărută şi o trezeşte. Se îndrăgostesc, se căsătoresc şi trăiesc fericiţi pentru totdeauna. Din păcate, povestea originală nu este atât de plăcută. Tânăra este adormită din cauza unei profeţii nu a unui blestem şi nu este trezită de sărutul unui prinţ. Regele, văzând-o dormind, o violează. După nouă luni, ea dă naştere la doi copii, în timp ce încă doarme. Unul dintre copii îi suge degetul şi îndepărtează o bucata de pânză de in care o ţinea adormită. Se trezeşte şi are surpriza de a se vedea mamă a doi copii.

Cenuşăreasa se mărită în timp ce surorile ei devin cerşetoare

În basmul modern „Cenuşăreasa‟, frumoasa fată se căsătoreşte cu prinţul, iar surorile ei vitrege cu alţi doi domni, iar toată lumea trăieşte fericită până la adânci bătrâneţi. Basmul îşi are originile în secolul I î.Hr.. Eroina, creată de Strabon, se numea Rhodopis. Povestea era foarte asemănătoare cu cea modernă, cu excepţia pantofilor de cleştar şi a transformării dovleacului într-o caleaşcă. Este o variantă sinistră a poveştii fraţilor Grimm. Surorile cele urâte ajung să-şi taie părţi din propriile picioare pentru a li se potrivi pantofii de sticlă, în speranţa de a-l păcăli pe prinţ. Prinţul este avertizat de doi porumbei care ciupesc ochii surorii vitrege. Ele ajung nişte cerşetoare oarbe, în timp ce sora lor se mărită cu prinţul.

Scufiţa Roşie nu ajunge la bunica şi nici nu e salvată

Toţi ştim noua versiune a acestei poveşti care se încheie cu Scufiţa Roşie salvată de pădurarul care ucide lupul. Versiunea originală franceză, cea a scriitorului Charles Perrault nu a fost chiar atât de frumoasă. Fetiţa era o domnişoară bine crescută căreia un lup îi dă instrucţiuni false atunci când ea caută drumul spre casa bunicii. Scufiţa Roşie primeşte sfatul lupului şi ajunge să fie mâncată. Povestea se termină aici. Nu există niciun pădurar şi nicio bunică, doar un lup gras şi o Scufiţă Roşie care nu a ascultat îndemnul mamei ei de a nu intra în vorbă cu străini.

Albă-ca-Zăpada nu este trezită de sărutul prinţului

În povestea despre Albă ca Zăpada, Disney n-a schimbat foarte multe detalii. Cu toate acestea, s-a renunţat la un element original important: în povestea originală, regina cere vânătorului ficatul şi plămânii fetei, pe care urmează să le măncânce la cină. De asemenea, Albă-ca-Zăpada se trezeşte când calul prinţului o mişcă în timp ce o duce la castelul său, nu în urma unui sărut magic. Nu se ştie însă ce voia să facă prinţul cu trupul unei fete moarte. În plus, în versiunea Grimm, povestea se încheie cu forţarea reginei de a dansa până la moarte în nişte pantofi din fier înroşit în foc.

Mica sirenă se transformă în spuma mării

În versiunea din anul 1989 a basmului „Mica sirenă‟, realizată de Disney, povestea se încheie cu transformarea sirenei Ariel într-un om şi cu căsătoria ei cu Eric. În prima versiune a basmului lui Hans Christian Andersen, sirena îl vede pe prinţ căsătorindu-se cu o prinţesă şi ea disperă. I se oferă un cuţit pentru a înjunghia prinţul şi al ucide, dar preferă să sară în mare şi să moară preschimbându-se în spuma pe care o vedem adesea formându-se la malul mării. Andersen a modificat uşor finalul pentru a-l face mai plăcut într-o altă versiune a poveştii. În loc să se arunce în mare, sirena devine o fiică a aerului care se ridică la cer.