Jos pălăria!
Purtate iniţial ca protecţie împotriva soarelui şi intemperiilor, pălăriile au devenit rapid un semn distinctiv al diverselor categorii profesionale şi un indicator preţios al statutului social. În zilele noastre, continuă să dea informaţii preţioase despre personalitatea purtătorului.
Nu ştim exact când a apărut prima pălărie, dar se pare că egiptenii antici din clasele superioare îşi rădeau capul şi şi-l acopereau pentru a-l proteja de căldură. În Evul Mediu, pălăria indica statutul social sau individualiza anumite grupuri. Meseria de pălărier a căpătat importanţă începând cu secolul al XVIII-lea, Milano fiind oraşul unde se făceau pălăriile de cea mai bună calitate. Era în mod tradiţional o ocupaţie feminină: pălărierele nu doar creau pălării şi bonete, ci alegeau şi dantela, ornamentele şi accessoriile ce completau ţinutele vestimentare ale vremii.
Boneta păstoriţei, în vogă
Una dintre cele mai populare pălării de damă în secolul al XVIII-lea era denumită „a păstoriţei“. Alcătuită din paie şi cu boruri largi, proteja nu doar de razele solare, ci şi de privirile indiscrete. Purtată de toate categoriile de femei, de la lăptărese până la doamne, era de inspiraţie rurală, dar putea fi împodobită cu diverse accesorii pentru a indica rangul purtătoarei. În secolul al XIX-lea, dimensiunea borurilor bonetelor s-a modificat de la foarte mare la mică – pentru că umbrelele de soare erau deja foarte apreciate.
Bicorn, tricorn, joben – de la util la elegant
Pentru bărbaţi, pălăria cu boruri rotunde care proteja de soare şi ploaie, iniţial cu 3 extremităţi prelungite – aşa-numitul tricorn - era purtată mai ales de militari şi ofiţerii navali. Tricornul a devenit ulterior bicorn, aşa cum purta împăratul Napoleon Bonaparte. În Anglia, bărbaţii dandy, adică foarte eleganţi şi în ton cu moda, au fost cei care au popularizat jobenul din mătase neagră.
Stilurile se diversifică
În prima jumătate a secolului al XIX-lea, femeile purtau bonete. Treptat, bonetele au devenit tot mai mari şi mai decorate - cu panglici, flori sau pene. Până la sfârşitul secolului, le-au luat locul pălăriile cu boruri largi şi cu calotă plată, precum şi toca. Pentru bărbaţi, jobenul a evoluat treptat către melon, un accesoriu de zi cu zi purtat atât de domni, cât şi de bărbaţii din rândul burgheziei. Melonul, creat de soldatul britanic Edward Coke în 1849, este considerat şi azi un accesoriu elegant.
Extravaganţă şi identitate
Revoluţia culturală din anii ’60 a adus în tendinţe pălăriile cu motive multicolore, „psihedelice“, sau şepcile similare celor purtate de jucătorii de baseball, populare atât printre bărbaţi, cât şi printre femei. În anii ’80, au fost în vogă acoperămintele de cap extravagante, acoperite cu paiete, sclipici şi pene, iar la începutul secolului XXI au revenit modelele sofisticate, datorită noului val de designeri. Astăzi, la ţinutele şic se poartă turbanele sau pălăriile înalte realizate din cele mai diverse materiale. Multe vedete contemporane, printre care celebra cântăreaţă Lady Gaga, includ pălăriile în garderoba lor, pentru a-şi crea o imagine distinctivă. Iar evenimentele mondene şi nunţile regale ne arată că pălăriile sunt departe de a se demoda.
… se spune că Sfântul Clement, ocrotitorul pălărierilor, este cel care a descoperit fetrul (materialul din care se fac pălăriile)? Pe când era călugăr, şi-a umplut încălţările cu smocuri de lână, ca să-şi protejeze picioarele de frig, descoperind astfel că pâsla formată prin tasarea lânii era un material rezistent, maleabil şi călduros.
