Povestea secretă a mătăsii
Fluidă, somptuoasă, regală, mătasea întruchipează eleganţa şi frumuseţea. Ţesătura aceasta, veche de aproape 5.000 de ani, nu cunoaşte egal. Era atât de preţuită, încât a fost folosită mult timp drept monedă sau dată la schimb contra aur, fildeş şi pietre preţioase. Secretul producerii ei era păzit cu ştrăşnicie.
Nicio inovaţie modernă în domeniul textil nu poate egala mătasea. Rezistenţa firului ei e comparabilă cu cea a unei sârme de oţel având aceeaşi secţiune. Unic este şi confortul termic pe care-l oferă: ţine cald iarna şi e răcoroasă, vara. Are proprietăţi hipoalergenice. Istoria descoperirii şi răspândirii ei abundă în mituri, legende şi poveşti cu iz de o mie şi una de nopţi.
Coconul din ceaşca de ceai
Conform legendei, mătasea a fost descoperită în China, acum 4.000 de ani. Se spune că împărăteasa Leizu, care se juca cu un cocon de mătase, l-a lăsat să cadă, din greşeală, în ceaşca cu ceai. A scos coconul din lichid şi a început să deşire firul delicat. Fascinată de fineţea şi de rezistenţa acestuia, nobila doamnă a pus să se planteze în grădina ei nenumăraţi duzi albi, cu frunzele cărora se hrăneau viermii de mătase – azi cunoscuţi sub numele de Bombyx mori. Din firele subţiri, a pus să se ţeasă un material nemaivăzut, strălucitor, uşor ca fulgul şi dulce la pipăit, destinat doar capetelor încoronate. Tot legenda spune că gogoşile de mătase, păstrate ca un tezaur naţional, ar fi părăsit pentru prima oară China şi ar fi ajuns în India ascunse în coafura unei prinţese. Aceasta a recurs la acest gest extrem pentru că nu voia să se căsătorească departe de casă fără să fie îmbrăcată în stofa multîndrăgită.
Un secret bine păzit
Descoperirile arheologice arată că cele mai vechi fragmente de mătase chinezească datează din anul 2.570 înainte de Hristos. În timpul dinastiei Han, mătasea era folosită pe post de monedă, pentru a plăti funcţionarii publici şi pentru a-i recompensa pe cetăţenii merituoşi. Chinezii au exportat timp de milenii stofă din mătase, nu doar în Asia, ci şi pe rute alambicate şi pline de pericole, spre continentul european. Sericicultura – creşterea viermilor Bombyx, în vederea obţinerii gogoşilor de mătase – a rămas însă un secret păstrat cu străşnicie, sub ameninţarea pedepsei capitale. Astfel că romanii au crezut, mult timp, că firul foarte apreciat de ei şi adus de peste mări şi ţări era cules... din copaci!
Caravane spre Occident
Celebrul Drum al Mătăsii – ruta comercială spre Occident – a fost deschis de chinezi începând cu secolul al II-lea. Pornea din Pekin, trecea pe lângă deşertul Taklamakan, unul din cele mai aride din lume, traversa Pamirul. O ramură secundară ocolea mai spre sud, trecea prin Birmania şi India, înainte de a se uni cu drumul principal. Caravane alcătuite din câte 100-500 de oameni, care mânau cămile şi iaci cu samare, străbateau zone pline de pericole, pentru a atinge coasta Mediteranei după un an încheiat de călătorie. În ciuda interdicţiilor, gogoşile de mătase au fost scoase totuşi clandestin din China. Se spune că Împăratul Iustinian a trimis doi călugări în Asia, în anul 552, şi că aceştia au ascuns în toiagele lor din bambus coconii preţioşi.
Mărirea şi decăderea mătăsii europene
Atelierele imperiale bizantine nu au reuşit însă să obţină fineţea stofelor asiatice – de aceea, chinezii şi-au păstrat mult timp monopolul asupra exportului de ţesături fine, de calitate. Treptat, sericultura s-a dezvoltat în centre specializate din Italia şi Franţa, în oraşe-cetate precum Veneţia sau Florenţa, şi mai târziu în capitala europeană a mătăsii, Lyon. Producţia a atins apogeul în jurul anului 1850, dar apoi a cunoscut un declin considerabil, din cauza apariţiei unei maladii a viermilor Bombyx. În ciuda eliminării bolii, mătasea europeană n-a mai atins niciodată măreţia de altădată. Inaugurarea Canalului de Suez, care a deschis porţile concurenţei străine, invenţia textilelor artificiale a descurajat sericicultorii europeni. Astăzi, India, China, Japonia, Brazilia, Thailanda sunt ţările cele mai mari producătoare de mătase.
Ştiai că...
... în vechea Chină, mătasea nu era doar folosită pentru veşminte? Firul rezistent se folosea pentru diverse instrumente muzicale, pentru fabricarea arcurilor cu săgeţi sau a hârtiei de lux.
... romanii erau fascinaţi de stofa de mătase? Aceasta, extrem de scumpă, era adusă cu mari eforturi din Extremul Orient. Senatul roman a încercat chiar să interzică portul mătăsii, din motive economice şi morale, veşmintele din acest material fiind percepute ca semn al decadenţei şi al imoralităţii.
Sursa foto: texeresilk.com
