Scurtă istorie a încălţărilor

Născută din necesitate, încălţămintea a devenit, în timp, un accesoriu nelipsit din orice ţinută. Pantofii, sandalele, cizmele sau ghetele au căpătat diverse forme şi modele şi au fost, dintotdeauna, un indicator preţios al statutului social al purtătorului.

Încă de la începutul omenirii, formele primitive de încălţăminte protejau picioarele de pietre, mărăcini şi frig. Desenele rupestre înfăţişează oameni încălţaţi cu piele de animale. Se crede că sandalele au fost primele încălţări meşterite de om, deoarece erau simplu de realizat. După cum arată cercetările arheologice, existau două modele populare: unul era constituit din chingi care înfăşurau laba piciorului, altul mai elaborat, avea bucle şi găuri pe marginea tălpii, pentru a permite legarea baretelor de gleznă. Talpa sandalei era, în general, confecţionată din lemn.

Sandale din papirus

În vechiul Egipt, sandalele erau meşterite din papirus. Împletit şi uscat, lujerul de papirus era folosit atât pentru talpa sandalei, cât şi pentru barete. Mai ales de preoţii egipteni purtau încălţări. Faraonii purtau şi ei sandale decorate cu materiale preţioase. Interesant este faptul că încălţămintea suveranilor avea pictată pe talpă chipul inamicilor – duşmanul era astfel călcat în picioare, la propriu.

Din piele, din lemn, din paie de orez

Mai târziu, sandalele s-au transformat într-un simbol al puterii, fiind purtate de conducătorii armatelor şi de gladiatori. În Roma antică, cel mai popular tip de încălţăminte era calceus, care acoperea în întregime piciorul, lăsând însă degetele libere. Calceus era strâns cu ajutorul şireturilor din piele. Doar tinerii, sclavii şi asceţii aveau voie să meargă desculţi. Şi grecii purtau sandale. Modelele confecţionate din frunze de salcie şi nuiele erau purtate de actori şi filosofi, iar cele mai elaborate erau destinate aristocraţilor, călăreţilor şi vânătorilor. Talpa era groasă, pentru a înălţa statura purtătorului şi a-i sublinia importanţa în cetate. În India, sandalele erau confecţionate din lemn, iar în China şi Japonia, din paie de orez.

Pantofii indicau statutul social

De la sandale la pantofi a fost nevoie de ceva timp pentru ca moda să evolueze şi să se adapteze în funcţie de vremuri. Femeile şi bărbaţii purtau cam acelaşi tip de încălţări, singura deosebire fiind între clasele sociale. Cei săraci purtau saboţi din lemn sau târlici meşteriţi din piele ori din pânză. Aristocraţii, în schimb, se plimbau în pantofi cu o formă elaborată, cu tocuri, din materiale de calitate, adesea brodate cu fir. Până în secolul al XVIII-lea, încălţămintea era confecţionată din materiale cât mai uşoare, precum pânza sau satinul, fiindcă era folosită mai degrabă în spaţii închise decât pe stradă.

La îndemâna oricui

Încălţămintea a început să fie comercializată pe scară largă la începutul secolului al XVIII-lea. La început era obţinută în ateliere sau în fabrici mici, apoi, odată cu dezvoltarea tehnologiei, s-a trecut la producţia de masă. Începând cu secolul al XIX-lea, adică odată cu Revoluţia industrială, producţia de încălţăminte s-a mecanizat, s-a diversificat şi s-a democratizat. Pantofii sau cizmele au deveniti accesibili oricui. În paralel cu modelele populare, cele de lux etalau decoraţiuni elegante, pentru a fi asortate ţinutelor de zi şi de seară.

Modele pentru toate gusturile

După anii de lipsuri ai Celui de-al doilea război mondial, modelele de pantofi, cizme şi sandale au explodat. Modelelor din piele le-au luat locul suratele fabricate din materiale sintetice. Anii ’70 şi ’80 au fost reprezentativi pentru încălţămintea extravagantă, colorată, cu aplicaţii strălucitoare, purtată în cele mai excentrice combinaţii. Pantofii sport, în mare vogă, simbolizau egalitatea dintre sexe. În paralel, încălţămintea exclusivistă, rafinată, continua să satisfacă nevoia de frumos a celor cu dare de mână.

Ştiai că...

...regina Maria Antoaneta a fost o mare colecţionară de pantofi? Se spune că deţinea o mulţime de perechi din satin, brocart, catifea şi alte materiale fine, pe care le potrivea cu grijă la hainele regale.

...prima femeie care a purtat pantofi cu toc a fost Caterina de’ Medici? Pe când avea 14 ani, italianca devenită mai apoi regina Franţei şi-a comandat din Florenţa o pereche de încălţări care să o ajute să pară mai înaltă la nuntă, pentru a stârni admiraţia tuturor femeilor.

...şi bărbaţii purtau pantofi cu toc? La început, ei au fost folosiţi de luptătorii persani. Când soldatul se ridica în picioare pe scăriţă, tocul îl ajuta să îşi menţină echilibrul, astfel încât să tragă mai bine cu arcul.