Trenuri de ieri şi de azi
Călătoria cu trenul are un farmec aparte. Mersul lor tihnit sau, dimpotrivă, ultrarapid, designul lor special, confortul interior, peisajele care se perindă la geam, posibilitatea plătitorilor de bilet de a flecări cu cei din jur – toate acestea contribuie la ambianţa unică.
Pe drumuri de munte, cu mocăniţa
Folosită în trecut în special în zonele montane şi submontane de la noi, pentru transportul buştenilor, al lucrătorilor în mină, dar şi al călătorilor din cătunele izolate, mocăniţa este un tren de linie îngustă, tras de locomotiva cu aburi. Pentru că viteza sa maximă nu depăşeşte 35 km/h, l-ai putea asemăna cu o garnitură pentru copii. Totuşi, mocăniţa e trainică şi, chiar dacă gâfâie şi şuieră când ia pieptiş pantele abrute, are o istorie bogată. Astăzi, mocăniţele din Maramureş, Bucovina sau din Sovata reprezintă o atracţie pentru turişti. În secolul vitezei, mersul lor bătrânesc, ce le permite călătorilor să admire în voie peisajele de munte, reprezintă o experienţă de neuitat.
Orient-Express, regele trenurilor
Compus din vagoane mobilate select, legendarul tren Orient-Express are o istorie plină de referinţe culturale, dar şi de mister. Supranumit „regele trenurilor, trenul regilor“, a fost prima garnitură, din istoria transporturilor feroviare, care a reuşit să îmbine tehnologia de ultimă oră cu eleganţa şi rafinamentul. Vagoanele, decorate în stilul hotelurilor de lux, erau destinate călătorilor cu ştaif, dispuşi să ajungă în locuri exotice fără să facă rabat de la confort. Prima călătorie a trenului a avut drept destinaţie oraşul Constantinopole, actualul Istanbul. Garnitura rula zi şi noapte până la Bucureşti, unde pasagerii schimbau trenul spre Bulgaria, şi mai departe un vapor îi transporta până la Bosfor. Apoi, Orient-Express-ul şi-a îmbunătăţit performanţa, reuşind să-şi ducă plătitorii de bilet direct la punctul terminus, fără a-i mai da jos din vagoane. Printre personalităţile care au luat acest tren se numără, pe lângă capete încoronate şi diplomaţi, scriitorul rus Lev Tolstoi, autoarea de romane poliţiste Agatha Christie, actriţa Marlene Dietrich, aventurieri precum Lawrence al Arabiei sau nu mai puţin celebra Mata Hari. Astăzi, o dată pe an, garnitura parcurge ruta Paris – Istanbul, cu oprire în România.
Trenurile de mare viteză, o provocare tehnologică
Cunoscut sub numele de „train à grande vitesse“ (tren de mare viteză), TGV-ul francezilor este unul electric, care poate circula cu o viteză de 270 sau de 320 km/h. Face legătura între principalele oraşe ale Franţei. În 2007, a atins şi un record pentru viteză, de 574,8 km/h. Puţini ştiu că povestea de succes a TGV-ului francez începe o dată cu vizita unui inginer, Hervé Guibert, în Japonia, în anii ’60, unde a studiat bunele practici ale acestora în domeniul feroviar. Aveau să mai treacă 20 de ani de atunci până când să fie inaugurată linia de mare viteză Paris-Lyon. De la punerea în circulaţie a primului TGV, în 1981, în Franţa s-a dezvoltat o reţea feroviară de peste 2.000 de km, pe care circulă doar trenuri de mare viteză. Este a patra reţea de acest gen din lume, după cele din China, Japonia şi Spania.
Trenurile din Japonia, tehnologie şi inovaţie
Deşi inaugurarea căilor ferate din Japonia a avut loc abia în anul 1872, mai târziu faţă de cele din statele europene, japonezii au înţeles rapid mecanismele modernizării feroviare şi au construit singuri căi ferate, iar mai târziu trenuri şi locomotive. Aşa a ajuns societatea niponă să deţină cele mai rapide trenuri din lume, printre care şi trenul Maglev, trenul cu levitaţie magnetică ce a atins recordul mondial de viteză, de 603 km/h. Trenul este compus din şapte vagoane şi utilizează un câmp magnetic puternic pentru mişcarea garniturii şi menţinerea ei suspendată, deasupra căii de rulare, eliminându-se astfel frecarea. Tot în Japonia există şi trenul Shinkansen, cel care transportă 700 de pasageri cu o viteză de peste 320 de km/h.
Ştiai că...
... în România mai există 6 trasee funcţionale de mocăniţă? Mocăniţa Huţulca din Moldoviţa, mocăniţa de la Vişeu de Sus, mocăniţa Sovata, mocăniţa Sibiu-Agnita, mocăniţa Brad-Crişcior, trenul pe ecartament îngust Oraviţa-Anina – toate acestea fac astăzi deliciul turiştilor. Va fi repusă în funcţiune şi mocăniţa pe Valea Arieşului, care circula altădată într-un peisaj splendid.
...una dintre marile dificultăţi ale căilor ferate japoneze este aceea de a face faţă cutremurelor frecvente, fără ca traficul să fie afectat? Marele cutremur din 1923 a provocat incendierea a 18 gări importante, 8 trenuri cu pasageri şi 17 cu marfă au deraiat, iar peste 100 de oameni şi-au pierdut viaţa.
...în Japonia se află cel mai lung tunel feroviar? Acesta se numeşte Seikan şi are aproape 54 de kilometri.
...cea mai aglomerată gară din lume este cea din Tokyo? Gara se numeşte Shinjuku şi are peste 3 milioane de pasageri zilnic.
...trenurile japoneze au recorduri de punctualitate? Acestea au cea mai mică întârziere din lume, de aproximativ 40 de secunde.
... Eurostar este un sistem de trenuri de mare viteză, ce asigură legături între Regatul Unit, Franţa şi Belgia? Trenurile circulă pe sub Canalul Mânecii şi au o viteză de peste 300 km/h.
:
