Cum a avut loc Naşterea lui Iisus și ce semnifică Crăciunul

Pe 25 decembrie serbăm Nașterea Domnnului, motiv de mare bucurie pentru întreaga suflare creștină. Cum a venit pe lume Iisus și ce semnificație are Crăciunul?

Întreaga suflare creştină sărbătoreşte în ziua de 25 decembrie Naşterea Domnului sau Crăciunul, cum este denumit praznicul în popor. Fiecare primeşte atunci vestea venirii printre oameni a Mântuitorului Iisus petrecută în vremea regelui Irod care domnea peste două regiuni din Imperiul Roman: Iudeea, în care se afla Betleemul, locul naşterii Mântuitorului, şi Galileea, cetate în care se găsea Nazaret. În Nazaret, Maica Domnului, fecioara logodită cu un bărbat pe nume Iosif, a primit de la îngerul Gavriil Buna Vestire a minunii zămislirii pruncului Iisus.

„L-a înfăşat şi L-a culcat în iesle‟

În acea vreme, voind Împăratul Octavin Augustus, reorganizator al administraţiei şi armatei romane, să facă liste cu toţi bărbaţii care putea face parte din oştire, a dat poruncă să meargă toţi în localitatea în care s-au născut şi să se înscrie. Aşadar, fiecare se ducea atunci în cetatea sa.

Astfel, a pornit şi Iosif din Galileea spre cetatea Nazaret, la Betleem. Împreună cu el, a mers şi Maria, care era însărcinată. Iată ce stă scris în „Sfânta Evanghelia după Luca‟ despre naşterea Domnului: „pe când erau ei acolo, s-au împlinit zilele ca ea să nască. Şi a născut pe Fiul său Cel Unul-Născut şi L-a înfăşat şi L-a culcat în iesle, căci nu mai era loc de găzduire pentru ei.‟ (cap. 2, 6-7).

Ce simbolizau darurile magilor?

Primii care au aflat minunea naşterii Domnului au fost cei trei magi de la Răsărit care au observat Steaua de la Betleem. Au înţeles că vesteşte venirea pe lume a Mântuitorului şi au urmat-o pentru a aduce daruri Fiului Domnului. În Evanghelia apostolului Matei se face referire la acel moment: „Iar dacă S-a născut Iisus în Betleemul Iudeii, în zilele lui Irod, iată magii de la Răsărit au venit în Ierusalim, întrebând: Unde este regele Iudeilor, Cel ce S-a născut? Căci am văzut la Răsărit steaua Lui şi am venit să ne închinăm Lui.‟(cap.2, 1-2).

Darurile aduse de magi Pruncului Sfânt au o semnificaţie deosebită. Aurul era simbolul recunoşterii lui Iisus ca Împărat şi milostenia despre care Sfinţii Părinţi spuneau că „este cheia cu care descuiem uşile raiului“. Tămâia indică slava adusă Mântuitorului. Prin acest dar, magii arătau că Îl consideră mare preot. Smirna întărea legătura lui Hristos cu viaţa pământeană şi faptul că era muritor, deoarece aceasta era folosită în ritualurile de înmormântare. Acest dar simbolizează jertfa Sa pentru păcatele oamenilor, al lacrimilor, răbdării şi iertării Divine.

„Noi să alergăm la casa Pruncului!“

Naşterea Fiului lui Dumnezeu, întruparea Sa, reprezintă manifestarea iubirii milostive a Domnului, care Şi-a sacrificat propriul Fiu pentru a ispăşi păcatele omenirii şi pentru a ne învăţa despre dreapta credinţă. Însăşi prezenţa magilor şi căutarea Pruncului Sfânt semnifică dorinţa fiecărui creştin de a găsi calea spre mântuire.

Sfântul Ioan Gură de Aur, într-un extras din „Omilii la Matei“ a interpretat tâlcul prezenţei lor: „Să ne eliberăm de obiceiurile cele păgâneşti, ca să vedem pe Hristos; că şi magii nu L-ar fi văzut dacă nu s-ar fi depărtat de ţara lor. (…) Să ne ridicăm şi noi! Lasă-i pe toţi ceilalţi să se tulbure! Noi să alergăm la casa Pruncului! (…) Că şi magii n-ar fi scăpat de primejdia care venea din partea împăratului, dacă n-ar fi văzut Pruncul. Înainte de a-L vedea, erau înconjuraţi din toate părţile de frică, de primejdii, de tulburări; după ce I s-au închinat, linişte şi siguranţă!“.