Cosmin Stan: „Eu vă spun din Germania tot ce se întâmplă la Euro 2024‟
Cosmin Stan, corespondentul și prezentatorul Știrilor PRO TV, își face meseria cu dăruire, dar nu își neglijează nici viața personală. Are o familie frumoasă, iar până acum a călătorit în peste 50 de țări!
Ți-ai dorit să devii profesor de limba română, însă la sfatul unui cadru didactic din liceu, ai ales calea jurnalismului. Ce îți place cel mai mult la profesia ta?
Cel mai mult la ceea ce fac îmi place că am privilegiul să fiu în permanență martor al istoriei. Am șansa de a fi întotdeauna în miezul evenimentelor și asta mă și responsabilizează foarte mult pentru că îmi dau seama că este datoria mea să transmit mai departe, fără cusur, tot ceea ce văd și aud eu la fața locului, acolo unde nu toți pot ajunge. Îmi place adrenalina transmisiunilor în direct, îmi place să vorbesc cu oamenii și să aflu lucruri, îmi place să le vorbesc oamenilor din fața unei camere video și mi se pare fascinantă, încă, puterea televiziunii.
Ce ne poți spune despre provocările întâmpinate pe teren - ți-a fost pusă vreodată viața în pericol?
Pe teren este întotdeauna imprevizibil. Nu poți să știi niciodată ce urmează să se întâmple, mai ales când e vorba de vreo situație tensionată. De multe ori, ca reporter, îți pui viața în pericol fără să știi sau fără să realizezi neapărat. Să luăm exemplul exploziei de la Crevedia când mulți jurnaliști au avut de suferit pentru că au fost surprinși de suflul deflagrației. Nimeni nu-și imagina că ar putea să se întâmple asta. Se anunța a fi un incendiu ca oricare altul. Și așa se întâmplă la orice eveniment, tocmai de aceea, odată cu trecerea timpului, pe măsură ce am căpătat din ce în ce mai multă experiență, am învățat să fiu mai precaut. Și asta nu neapărat pentru că vreau să mă protejez pe mine, ci pentru că nu vreau să-i pun în primejdie pe colegii mei. Nimic nu-mi dă dreptul să-i cer cameramanului să se pună în pericol, de pildă. Prin urmare, am învățat și eu că nu ajută la nimic să fiu erou. Nu ajută nici redacția, nici familia. Așa că de ce mi-aș pune, conștient, viața în pericol. Altfel, m-am aflat în tot felul de împrejurări care ar putea fi considerate periculoase și unde ceva s-ar fi putut să nu meargă bine și lucrurile să ia o altă întorsătură. Am fost în Irak și în Afganistan pe vremea când erau plantate dispozitive explozive pe oriunde, pe marginea drumurilor sau la inundații catastrofale unde nu știai de unde va lovi viitura următoare sau la incendiile de pădure din Grecia, unde n-aveai cum să prevezi traiectoria vîlvătăilor sau unde localnicii supărați ne-au luat la pietre.
Îți afectează știrile sensibile viața personală?
Fiecare poveste la care ajung să fiu martor sau despre care ajung să vorbesc atinge ceva în adâncul sufletului. N-ai cum să rămâi imun pentru că, până la urmă, este și asta parte din meserie. Ca să poți transmite, trebuie să înțelegi și să simți ceea ce vezi la fața locului. Ca să poți transmite emoție, trebuie să o trăiești pe propria piele și să o lași să te răscolească și, evident, că toate aceste trăiri lasă urme. Important este să nu lași aceste urme să te influențeze și să devină piedici, să nu le lași să te oprească din drumul tău, din misiunea ta. Important este să înveți întotdeauna să te mobilizezi și să mergi mai departe, oricât de adâncă ar fi rana pe care o deschid în sufletul tău nenorocirile la care ești martor. Trebuie să înțelegi care este rostul tău și misiunea ta, să te aduni și să mergi doar înainte. Dar asta vine odată cu experiența.
De-a lungul carierei, ai avut șansa să întâlnești mulți oameni importanți - regalități, președinți, ambasadori, iar lista poate continua… În fața cui ai avut cele mai mari emoții?
Cred că cele mai mari emoții le-am avut anul trecut la Londra, la încoronarea regelui Charles al III-lea, când m-am aflat foarte aproape de Majestatea Sa și mi-am luat inima în dinți și i-am adresat o întrebare. Era în direct „La Măruță” și povesteam despre atmosfera din fața Palatului Buckingham, unde mii de oameni din toată lumea se instalaseră de câteva zile pentru a fi martorii acestui eveniment istoric. Și cu toții doreau, evident, să-l vadă pe Rege care a ieșit să-i salute fix când eram noi în direct și fix în zona în care ne aflam. Și cum vorbeam eu despre entuziasmul mulțimii fericite că-l vede pe monarh de aproape, ne-am strecurat, eu și cameramanul Ioan Bucșa, ușor-ușor printre oameni și am ajuns lângă gardul de protecție care ne despărțea de regele Charles al III-lea. Acolo, evident că Maiestatea Sa vorbea cu mulțimea, dar eu i-am spus lui Măruță că voi încerca să-l întreb totuși ceva, chiar dacă probabil că este împotriva protocolului. Dar era o ocazie unică și nu o puteam rata, așa că mi-am dres un pic glasul și am strigat: „Maiestate, ce mesaj aveți pentru România?” Prima dată nu mi-a răspuns... am remarcat că a auzit, însă nu eram sigur dacă m-a ignorat sau n-a înțeles exact. Am crezut în a doua variantă, așa că am întrebat din nou, de data asta mai tare... și, culmea, de data aceasta mi-a răspuns. S-a oprit din strânsul de mâini, a privit spre noi și a zis că are foarte multe amintiri plăcute legate de România și că se împlinesc chiar 25 de ani de când a fost prima dată la noi în țară. Și astfel, la un eveniment planetar, eroul principal, Maiestatea Sa Regele Charles al III-lea a vorbit cu noi, deși acolo au fost peste 6.000 de jurnaliști acreditați. Iar astfel, regele a avut un mesaj direct și special doar pentru români. Atunci am simțit cele mai mari emoții, dar doar pentru că știam că nu se cade să-i adresezi întrebări Regelui în așa manieră neprotocolară. Am prins curaj însă pentru că mai vorbisem cu prințul Charles înainte, în desele sale vizite în România și îl știam cât de prietenos este.
Spune-ne care sunt momentele pe care le consideri relevante din cariera ta de până acum.
Momente relevante cred că au fost acelea care mi-au marcat dezvoltarea și fără de care nu aș fi ajuns unde sunt acum. Și aș începe cu primul moment de la finalul liceului, despre care aminteați și voi la început. A fost acel profesor de informatică, tânăr și deschis la minte spre deosebire de majoritatea profesorilor din acea vreme (vorbim de 1996 aici) care m-a întrebat ce vreau să mă fac și a rămas șocat când i-am răspuns că vreau să fiu profesor de română. El mi-a deschis ochii, mi-a luminat mintea și mi-a insuflat curajul de a îndrăzni să îmi doresc să fac această meserie. Așa că atunci am luat decizia, urmând sfatul lui, să devin jurnalist de televiziune. Următorul moment marcant a fost spre final de 1997, când altcineva a avut mare încredere în mine, la un post TV local din Constanța (TV Neptun, care era cel mai bun pe vremea aceea) și m-a trimis pe teren, deși nu aveam pic de experiență. Și așa am început să cresc până când am ajuns la un punct de cotitură și anume oportunitatea de a deveni corespondent PRO TV la Constanța. Evident că nu am ratat acest moment și din 2003 de când m-am angajat la PRO TV, nu a mai existat nicio limită pentru mine. M-am dedicat 150% acestei meserii vreme de 6 ani intenși care m-au purtat peste tot pe unde se întâmpla ceva important. Și evident că totul a culminat cu momentul câștigării premiului Emmy pentru știri, în septembrie 2008, împreună cu Paula Herlo și echipa Știrile PRO TV pentru campania „Tu știi ce mai face copilul tău?” Și, da! Acesta este un moment marcant, cu atât mai mult cu cât este primul și până acum singurul Emmy pentru știri de televiziune câștigat vreodată în Europa Centrală și de Est.
Ca jurnalist, conștientizezi mai bine problemele actuale din societate. Care sunt avantajele pe care copiii tăi, Mark și Maia, le au în România și care sunt dezavantajele traiului din această țară?
Evident că îi îndemn întotdeauna să-și iubească familia și locurile în care s-au născut, dar nu cultiv un naționalism excesiv, ci mai degrabă încerc să îi învăț să crească liberi, independenți și cu spirit critic. Încerc să-i fac să înțeleagă că noi, ca români, avem avantajul de a fi mai descurcăreți, de a găsi întotdeauna soluții și de a fi și foarte prietenoși și toate acestea pentru că am întâmpinat mai multe greutăți în parcursul nostru spre o țară mai dezvoltată. Iar la avantaje, aș mai adăuga faptul că aici își pot face prieteni ușor, se pot juca afară în siguranță. Cât despre dezavantaje, îi încurajez să creadă că acestea nu există, că ei nu sunt cu nimic mai prejos decât orice alt copil din lumea asta și că și dacă au impresia că dau peste vreun obstacol, să facă orice pentru a transforma orice piedică într-o provocare care le va aduce în cele din urmă un avantaj.
Cum îți caracterizezi stilul parental - ești un tată autoritar sau permisiv?
Aș spune că sunt, mai degrabă, autoritar. Vreau să am control în permanență și asta mă transformă într-un nesuferit câteodată. Încerc să mă corectez.
Ce pasiuni au copiii tăi? Crezi că te vor urma în carieră?
În acest moment, niciunul dintre ei nu dă semne că i-ar atrage jurnalismul sau televiziunea. Dimpotrivă. Nu le place să fie filmați sau fotografiați, nu le place să vorbească mult, nu pun o mie de întrebări etc. Sunt pasionați de altele. Mark este înnebunit după fotbal și dincolo de faptul că joacă fotbal, cunoaște totul despre fotbalul momentului: jucători, echipe, salarii, transferuri, goluri, etc. Ar putea fi un foarte bun comentator de meciuri pentru că am impresia că îi știe pe absolut toți jucătorii. Îi recunoaște după poziția în teren și nu de puține ori a știut cine e un jucător sau altul mai bine decât comentatorii meciului care greșeau de nenumărate ori. Iar Maia este încântată deocamdată de orice de construit, lucrat manual, amenajat și așa mai departe. Din cartoane, din cuburi, din pietricele, din orice…
În zilele noastre, tot mai multe cupluri ajung la divorț. În schimb, tu ai o căsnicie frumoasă, care rezistă de peste 17 ani. Ce v-a ajutat să aveți o relație trainică?
Cred că răbdarea și comunicarea. Am încercat să comunicăm în permanență despre orice problemă. Și n-am uitat niciodată că orice problemă are o rezolvare, iar această rezolvare trebuie să o găsim împreună. Apoi, ne-am înțeles și ne-am acceptat reciproc imperfecțiunile.
Cei care te urmăresc pe rețelele de socializare, pot observa că ești pasionat de călătorii. La un moment dat, ți-ai vândut mașina pentru o vacanță în America. Câte țări ai bifat până acum și la ce număr ți-ai propus să ajungi?
Până acum am fost în 55 de țări din întreaga lume. Am fost pe toate continentele, mai puțin în Oceania și Antarctica. Nu mi-am propus un număr anume de țări, ci mi-aș dori să ajung în cât mai multe. Ca idee, încerc să bifez cel puțin 2 țări noi în fiecare an.
Ce destinații de vacanță le recomanzi familiilor cu copii?
Sunt foarte multe așa că mă voi rezuma doar la cele care mi-au plăcut mie și copiilor mei și mă voi referi doar la cele mai îndepărtate. Nu pentru că în Spania, Italia sau Franța n-ar fi frumos sau nu ne-ar plăcea, ci pentru că nouă ne plac destinațiile îndepărtate care sunt întotdeauna deosebite de ceea ce găsim în Europa. Așadar, Riviera Mexicană este o destinație de plajă care ne-a plăcut foarte mult. Dincolo de nisipul fin și alb și apele cu adevărat turcoaz, acolo găsești și foarte multe parcuri de activități pentru copii. Safari în Kenya este, de asemenea, o experiență extraordinară pentru întreaga familie. O vacanță în metropolele din Statele Unite îi va impresiona cu siguranță atât pe cei mici, cât și pe cei mari, mai ales că acolo găsești o grămadă de activități pentru copii. Și, aș recomanda, de asemenea, Singapore unde copiii vor descoperi o cu totul altă lume, și plajele din Thailanda. Iar Mauritius este întotdeauna un pariu câștigător pentru cine vrea să combine plaja cu activitățile în natură.
Pari o persoană foarte disciplinată, dar care sunt slăbiciunile tale? E ceva ce te enervează la tine?
Mă enervează câteodată, chiar și pe mine că sunt prea pisălog. Cum spuneam, îmi place să dețin controlul, așa că am tendința să-i tot bat la cap pe cei din jurul meu. Mi-ar plăcea să reușesc să fiu mai relaxat un pic.
Pe o scală de la 1 la 10, cât de mulțumit ești de viața ta?
Sunt foarte mulțumit de tot ceea ce trăiesc. Dar pentru că știu că nu e nimic perfect și că întotdeauna se poate mai bine, o să dau doar nota 9 nivelului meu de satisfacție personală. Asta și pentru a mă ambiționa să fac mai mult și mai bine!
Știu că vei fi reporterul trimis de Știrile PRO TV în Germania, pentru EURO 2024. Ce vești ne vei aduce de acolo?
Eu vă spun din Germania tot ce se întâmplă la Euro 2024. Voi urmări, în primul rând, echipa României calificată după atât amar de vreme la acest campionat, dar voi fi cu ochii și pe suporterii români care, cu siguranță, se vor afla în număr mare în orașele unde va juca echipa națională. Așa că voi vorbi cu ei, mă voi bucura cu ei sau voi suferi alături de ei, de fiecare dată, iar toate acestea se vor vedea la Știrile PRO TV, zi de zi. Practic, unde va fi un tricou galben al naționalei, hop și eu să vă întreb de sănătate! Așa că dacă organizați ceva special, o vizionare într-un cadru inedit cu mai mulți prieteni sau o petrecere de pomină după victoria alor noștri, dați-mi de veste să vin și eu.
Ce înseamnă pentru tine să fii vocea Știrilor de la evenimente de acest gen?
Este, din nou, o mare responsabilitate, dar și o mare onoare. Este evenimentul verii și știm cu toții cât de iubit este fotbalul la noi în țară. Iar anul acesta, cu atât mai mult, având în vedere că s-a calificat și România. Deci milioane de oameni vor fi cu ochii pe noi, iar asta ne obligă să livrăm telespectatorilor informații relevante, la cele mai înalte standarde. Sper să oferim un spectacol jurnalistic, pe lângă cel fotbalistic de pe teren, având în vedere că nu voi fi singur acolo, ci suntem o echipă puternică și extinsă din care fac parte foarte mulți colegi din redacția Sport.
@Șerban Nițescu/ PRO TV
