Florenţa Turlea: „Mi-am regăsit încrederea în mine şi m-am acceptat aşa cum sunt, cu scleroză multiplă“

Scleroza multiplă nu i-a furat zâmbetul senin şi molipsitor Florenţei Turlea. La 33 de ani, ea a învăţat să trăiască cu acest diagnostic şi chiar să-şi urmeze pasiunile şi să aibă o viaţă împlinită. Florenţa a devenit psihoterapeut, membru fondator al Asociaţiei Pacienţilor cu Afecţiuni Neurodegenerative (APAN) şi o creşte pe fetiţa sa Aida, care-i dă aripi pentru a merge mai departe.

Scleroza multiplă este o afecţiune neurologică ale cărei cauze rămân necunoscute şi care loveşte în plină floare a vârstei, mai ales între 20 şi 40 de ani. Aşa s-a întâmplat şi în cazul Florenţei Turlea, care a fost diagnosticată cu scleroză multiplă la vârsta de 19 ani. Boala, însă, n-a oprit-o din a-şi căuta un rost în viaţă şi de a visa la o familie. Adoră să danseze şi chiar a făcut cursuri de de belly dance. Florenţa a învăţat să danseze în baston! Apoi, după ce şi-a finalizat studiile în economie, a înţeles că vrea să devină psihoterapeut, pentru a-i ajuta şi pe alţii să-şi accepte diagnosticul. 

Simptomele s-au declanşat pe fondul stresului

S-a născut la Bucureşti şi tot aici şi-a petrecut copilăria. „În vacanţele de vară, pentru că nu aveam bunici la ţară, mă jucam în balcon cu furnici, gărgăriţe şi alte gâze. Totuşi, îmi amintesc cu drag cum «spatele blocului» era pentru noi un motiv de bucurie când ne întâlneam mai mulţi copii să ne jucăm“, povesteşte Florenţa. Scleroza multiplă a apărut în viaţa ei mai târziu, în ultimul an de liceu, când se pregătea pentru BAC. Atunci, pentru prima dată, nu şi-a mai simţit mâinile. „În cazul meu, simptomele s-au declanşat în clasa a XII-a, pe fondul stresului şi oboselii. Iniţial mi-au amorţit mâinile. Însă de-abia după intrarea la facultate am făcut un RMN“, spune ea.

„M-am mobilizat cu ajutorul psihoterapiei“

După moartea tatălui, prin 2007, Florenţa a avut primul episod de boală, care a fost declanşat şi de oboseala adunată după un program de voluntariat în Spania. A fost o perioadă grea. În primii şapte ani nu a vorbit cu nimeni despre diagnostic, iar prietenii s-au retras, cumva, în umbră. „După moartea tatălui meu, grupul de prieteni s-a schimbat, iar noilor prietene le-am povestit despre situaţia mea de-abia după vreo doi ani. Totuşi, Diana, Alexandra şi Mădălina m-au încurajat şi m-au susţinut mereu, fără să fie deloc invazive. Mai târziu, m-am mobilizat cu ajutorul psihoterapiei şi asta a schimbat în bine, mi-am făcut noi prietene“, spune Florenţa. Psihoterapia i-a dezvălui o altă lume şi a învăţat-o că lucrurile pot fi şi altfel. „Mi-am regăsit încrederea în mine şi m-am acceptat aşa cum sunt, cu scleroză multiplă – uneori prea emotivă, cu greşeli, cu bune şi cu mai puţin bune. După câţiva ani mi-am dat seama că vreau să devin terapeut şi că pot şi eu, la rândul meu, să arăt o nouă lume altor persoane“, povesteşte ea.

A participat la un festival de belly dance

Boala nu a împiedicat-o să-şi urmeze pasiunea pentru dans, un vis din copilărie. A făcut mai multe stiluri de dans: street dance, balet şi belly dance, şi a participat la concursuri şi festivaluri. „Eram în puseu, mergeam foarte greu, dar reuşeam să fac mişcările care nu necesitau deplasări. Profesoarea mea a avut încredere în mine, a văzut dincolo de dezechilibrele mele şi, alături de ea, am participat la un festival de belly dance-tribal fusion, în 2013“, spune Florenţa.

„Dizabilitatea nu este un defect“

Chiar dacă este ambiţioasă şi activă, bastonul o însoţeşte, aproape, peste tot. Spune că are probleme de echilibru şi oboseşte să meargă mult. Însă are alături un sprijin de nădejde. De aproape şase ani, trăieşte o frumoasă poveste de dragoste alături de soţul ei, Ionuţ şi cresc împreună o fetiţă de şase luni. Astăzi, tânăra diagnosticată cu scleroză multiplă are puterea să susţină că dizabilitatea nu trebuie privită ca un defect. Are şi o pagină de blog, „Life is not a fight“, unde scrie despre această afecţiune. „Lucrurile în jurul nostru trebuie adaptate pentru fiecare, în funcţie de condiţie. Pentru că toţi avem dreptul să fim fericiţi!“, spune Florenţa Turlea.