Povestea fascinantă a fermecătoarei Lisette Verea, din Bucureștiul interbelic la Hollywoodul anilor ’40
Actriță și cântăreață de cabaret, de o frumusețe elegantă, de necontestat, Lisette Verea este o figură notabilă atât în istoria culturală a României, cât și a comunității artistice din SUA.
Anii '30 în România au fost o perioadă de mare efervescență culturală și de dezvoltare artistică. În ciuda problemelor economice și politice care au marcat perioada interbelică, scena culturală românească a cunoscut o înflorire semnificativă, influențată atât de curentele internaționale, cât și de specificul național.
Teatrele aveau o activitate intensă, punând în scenă atât piese clasice, cât și opere contemporane, iar regizorii și scenografii români începuseră să experimenteze cu forme noi de expresie teatrală, influențați de tendințele europene. Și industria filmului lua avânt, cu primele pelicule de succes realizate de regizori precum Jean Mihail și Ion Șahighian.
În acest context a activat și sclipitoarea Lisette Verea, care, după ce a ajuns vedetă de teatru și film în România, a emigrat în SUA, unde a continuat să joace în spectacole, de data aceasta pe Broadway, și să apară în filme la Hollywood, chiar dacă nu a mai avut succesul din țară.
A iubit libertatea mai mult decât orice
Născută pe 27 august 1914 în București, fiica lui Hainerik Chaim Veksler Verea și a Olgăi Veksler Verea, Lisette a renunțat la studii de mică, dar nu pentru că ar fi provenit dintr-o familie fără posibilități financiare, care nu-și permitea să o țină la școală, ci pentru că voia să fie independentă financiar și să aibă libertate totală.
Urmând modelul altor tinere pe care le admira, s-a angajat ca vânzătoare într-un magazin de lux de pe Calea Victoriei, iar după ce și-a pierdut serviciul, a început să activeze ca actriță la Teatrul Alhambra și Teatrul de Comedie. Stilul artistic al Lisettei era influențat de atmosfera vibrantă a scenei culturale interbelice românești.
A apărut în spectacolul „Nimic nou pe frontul București‟, în comedia „Dragoste pe note‟ și, pentru că avea o voce remarcabilă, i s-a încredințat piesa devenită faimoasă „Ionel, Ionelule”, compusă de Claude Romano – pseudonimul artistic al lui George Sbârcea. Printre altele, s-a mai făcut remarcată și în spectacolele „Cărăbușul în splendoare‟, „Bucureștiul cântă, Bucureștiul râde‟ și „Dunărea albastră‟. A jucat, de asemenea, în „Trenul fantomă‟ (thriller, 1933), primul film sonor în limba română, în regia lui Jean Mihail.
Și-a continuat munca în America
În octombrie 1941, pe fundalul celui de Al Doilea Război Mondial, Lisette Verea a emigrat în SUA, unde și-a continuat cariera artistică. A avut roluri în câteva filme hollywoodiene, unul dintre ele fiind „O noapte la Casablanca‟, unde a interpretat rolul Bea, alături de actori precum frații Marx (Groucho, Harpo și Chico) și Lois Collier. A fost activă și în televiziune, precum și în spectacole de cabaret, câștigând popularitate datorită talentului său și prezenței scenice fermecătoare, dar fără să mai ajungă la succesul avut în România – se pare că parțial și din cauza accentului est-european de care nu putea să scape.
În 1946, s-a căsătorit cu producătorul de textile new yorkez Erhart Ruegg, dar căsnicia a fost de scurtă durată, pentru că soțul a decedat patru ani mai târziu. Lisette Verea s-a căsătorit din nou, în 1954, cu Francis „Frank‟ Townsend Hunter, fost jucător de tenis medaliat cu aur la Jocurile Olimpice din 1924, implicat după retragere în afaceri cu cărbune.
Una dintre puținele artiste românce care au reușit să facă tranziția către o carieră internațională în perioada de dinaintea și după cel de-Al Doilea Război Mondial, Lisette Verea rămâne un nume important în cultura românească și nu numai; la moartea survenită chiar de ziua ei de naștere, pe 27 august 2003, când împlinea 89 de ani, necrologul i-a apărut în celebrul cotidian The New York Times.
@profimedia
Redacția
