Secretele actorului Marlon Brando. De ce a refuzat un Oscar şi să dea probe pentru rolurile de la Hollywood?
Cinefilii îl admiră pe actorul american Marlon Brando şi-l consideră genial, chiar cel mai mare actor al vremurilor noastre. Brando a fost dezavantajul unei vieţi de familie nefericite şi o imagine de băiat rău. A contestat autoritatea, a refuzat să joace conform regulilor şi a sfidat aşteptările.
În spatele unei imagini de actor talentat, de succes, au existat şi eşecuri profesionale, tragedii personale. Era un om retras, misterios, dar a lăsat publicul să afle , publicată în anul 1994. A ales să joace personaje cu suflete rătăcite, chinuite, precum Stanley Kowalski din „Un tramvai numit dorinţă‟, luptatorul Terry Malloy din „Pe chei‟.
Decenii la rând, fiecare mişcare a lui Brando a fost urmărită atent de admiratori şi înregistrată de presă. A trecut la cele veşnice la vârsta de 80 de ani. La bătrâneţe, suferea de diabet, boală care i-a şi cauzat pierderea vederii. A fost diagnosticat cu cancer la ficat şi a decedat pe 1 iulie 2004, din cauza unor afecţiuni respiratorii şi cardiace. A fost incinerat, iar cenuşa i-a fost împrăştiată de familie în Tahiti şi în Valea Morţii din California.
Şi-a detestat tatăl hipercritic
Marlon Brando s-a născut în 1924 în Nebraska, SUA unde a locuit familia până când s-a mutat în Illinois, la vârsta de 6 ani. Ambii părinţi erau alcoolici, iar tatăl era hipercritic şi abuziv. În copilărie, Brando şi surorile lui erau nevoiţi să-şi recupereze mama în stare de ebrietate din barurile locale. Actorul avea două surori mai mari, Jocelyn şi Frances. Amândouă au devenit artiste. Jocelyn a jucat pe Broadway în „Desire Under the Elms‟ şi „Mourning Becomes Electra‟ de Eugene O’Neill. A apărut în filmele „The Big Heat‟ şi „Mommie Dearest‟, „Alfred Hitchcock Presents‟ şi „Little House on the Prairie‟. Mai mult, a apărut şi în serialul de succes „Dallas‟.
Dat afară de la liceu şi Academia Militară, s-a îndreptat spre actorie
Exmatriculat din liceu pentru indisciplină, la 16 ani, Brando a fost trimis la Academia Militară Shattuck din Minnesota. A fost dat afară şi de acolo şi a plecat la New York, unde surorile lui studiau teatru şi artă. În 1943, s-a înscris la Lee Strasberg Actors Studio, unde a studiat cu renumita profesoară Stella Adler, care i-a predat tehnici de actorie bazate pe memoria emoţională. Ea i-a devenit mentor.
Al doilea actor de film de la Hollywood plătit cu 1 milion de dolari
Primul rol important al lui Brando a fost Pe Broadway, în piesa din 1944 „I Remember Mama”. Trei ani mai târziu, avea să devină cunoscut cu rolul lui Stanley Kowalski în piesa lui Tennessee Williams „Un tramvai numit dorinţă‟. Brando a refuzat preselecţiile care se dădeau la Hollywood pentru că nu a vrut să rămână blocat într-un contract de film pe termen lung.
Pentru primul său rol de film în 1950, „The Men‟, Brando a jucat un veteran de război paraplegic. Pentru a primi rolul, a folosit un scaun cu rotile şi a petrecut o lună la un spital pentru pacienţi cu dizabilităţi. În 1960, a apărut în „The Fugitive Kind”, bazat pe piesa lui Tennessee Williams „Orpheus Descending‟. Atunci a devenit al doilea actor, după Elizabeth Taylor, plătit cu un milion de dolari pentru un rol de film.
După o serie de filme eşuate, Brando a revenit ca actor în 1972, cu rolul Don Vito Corleone din pelicula „Naşul”. Directorii studiourilor de la Hollywood n-au fost încântaţi de ideea de a angaja un actor dificil, dar regizorul Francis Ford Coppola l-a rugat pe Brando să dea o probă şi i-a impresionat pe toţi.
A refuzat un Oscar în 1973
În 1951, rolul lui Stanley Kowalski din „Un tramvai numit dorinţă‟ i-a adus prima nominalizare la Premiul Oscar. O a doua nominalizare a venit peste un an, cu rolul din „Viva Zapata!‟. Peste încă un an, l-a jucat pe Marc Antony în „Iulius Cezar‟ şi a câştigat o a treia nominalizare consecutivă la Oscar.
Premiul Academiei a venit în 1973 pentru „Naşul‟, dar, în mod surprinzător, Marlon Brando a trimis o femeie îmbrăcată în rochie Apache pe nume Sacheen Littlefeather să refuze premiul în numele lui. „Din păcate, nu poate accepta acest premiu foarte generos‟, a spus ea, invocând „modul în care sunt trataţi indienii americani în prezent”.
Citeşte şi:
Jack Nicholson i-a demolat casa lui Marlon Brando după decenii în care au fost prieteni apropiaţi
S-a luptat ani în şir cu prima soţie pentru custodia fiului lor
Prima soţie a fost actriţa indiană Anna Kashfi, cu care s-a căsătorit în 1957. După numai doi ani, cei doi au divorţat. Divorţul a fost urmat de luptă pentru custodie. Anna Kashfi a plătit 10.000 de dolari pentru ca fiul lor, Christian, să fie răpit în timp ce actorul filma „Ultimul tango la Paris‟, în Franţa. în 1960, Brando s-a recăsătorit. A ales-o pe actriţa americană Movita Castaneda cu care a avut doi copii, pe Miko şi Rebecca. Peste doi ani, în timp ce filma „Mutiny On The Bounty‟, şi-a cunoscut cea de-a treia soţie, actriţa şi dansatoarea tahitiană în vârstă de 20 de ani, Tarita Teriipaia. Cu aceasta a fost căsătorit cea mai lungă perioadă, 10 ani, şi au avut doi copii, pe Simon şi Cheyenne.
A cumpărat o insulă în Tahiti
În anul 1966, îndrăgostit de Pacificul de Sud, Brando a cumpărat Tetiaroa, o insulă 43 de kilometri pătraţi. A deţinut-o pentru tot restul vieţii. A avut multe planuri legate de această insulă: instalarea de energie solară, construirea de habitate pentru animale sălbatice, transformarea algelor într-un supliment alimentar şi crearea unui refugiu pentru artişti şi filosofi. În 1983, insula Tetiaroa a fost devastată de un uragan. În prezent, insula este locul unei staţiuni ecologice.
FOTO: Shutterstock