Trăim într-un cerc vicios: ne certăm, ne-mpăcăm, iar ne certăm...
Mereu mi-am imaginat că bărbatul de care mă voi îndrăgosti va trebui să fie foarte atent şi să-mi satisfacă orice capriciu. Visul meu s-a năruit însă într-un ocean de dezamăgiri...
Aveam 17 ani când mi-am luat viaţa în dinţi şi am plecat de acasă, ca să-mi caut un rost. Pe tata l-am pierdut în copilărie, iar mama nu a avut bani să mă trimită la facultate, aşa că mi-a spus să mă duc la Bucureşti, la fratele meu mai mare, ca să mă ajute să mă pun pe picioare.
Ne-am apropiat în urma unui accident
Pe Sorin l-am cunoscut când am urcat în taxiul lui, chiar în ziua în care am ajuns în Capitală. Ca un blestem, relaţia noastră a fost marcată de ghinion de la bun început – la nici câteva minute, o maşină ne-a lovit puternic în spate. Eu m-am izbit cu capul de parbriz, pentru că nu aveam centura pusă, iar el s-a ales cu o entorsă la mână. După constatările poliţiei şi controlul de la spital, m-am trezit, în sfârşit, în apartamentul lui frate-meu. La picioarele patului era un buchet mare de trandafiri, cât pe-aci să calc pe ei. „Sunt de la taximetristul ală prost“, a zis frate-meu nervos. În ziua următoare m-am pomenit cu Sorin în faţa blocului. „De când te-am văzut, sunt în stare să merg cu tine până la capătul lumii“, a spus el, iar eu am râs stânjenită, încercând să-mi ascund încântarea.
Primul job - şi primele certuri
Atenţia pe care mi-o acorda m-a făcut să mă mut repede împreună cu el. După vreo două luni mi-am găsit şi un job de casieră la o agenţie de pariuri sportive. Ideea a venit din partea lui. Pe atunci nu aveam habar de obsesia lui pentru jocurile de noroc. Sorin mă vizita mereu în timpul programului şi mai juca şi el la aparate. După un timp am înţeles că nu o face doar pentru relaxare sau curiozitate. Când a început să piardă sume mari de bani, au intervenit şi certurile. Era nervos şi abătut, ţipa la mine fără motiv. El, bărbatul care îmi aducea flori la uşă, ajunsese să-mi ceară bani de ţigări şi mâncare. Asta mă scotea din minţi. Şi, de parcă nu ar fi fost de ajuns că pierdea bani la păcănele, i-a fost retras şi permisul de conducere pentru trei luni, pentru că a trecut pe roşu.
Din rai în iad - şi retur
Săptămânile care au urmat au fost un adevărat calvar. Se îmbăta şi venea la mine la muncă. Se lua de toţi clienţii, orbit de gelozie. Într-o seară m-am ales şi cu o palmă, tot aşa... pentru că era gelos pe managerul care trecea pe la agenţie să încaseze banii. Le-am suportat pe toate, pentru că eram îndrăgostită de el, pentru că îşi cerea scuze în genunchi ori de câte ori se simţea că a sărit calul. Când era în bani, mă ducea la mall şi mă punea să-mi aleg cea mai scumpă rochie sau cei mai eleganţi pantofi. Mă invita la cele mai luxoase restaurante şi cafenele. De multe ori m-am simţit ca o vedetă în preajma lui. Din acest motiv nu l-am părăsit. De atunci, au trecut 3 ani şi ne învârtim în acelaşi cerc vicios: ne certăm, ne-mpăcăm, iar ne certăm...
Nu vreau să-mi abandonez visul
În vara acestui an, am renunţat la postul de casieră, în speranţa că şi Sorin va înceta să mai frecventeze astfel de locuri. Am făcut un curs de cosmetică, iar acum am zeci de cliente. Iubitul meu, în schimb, s-a plictisit să mai fie taximetrist şi visează să devină patron. În fiecare zi mă bate la cap să las totul baltă şi să plec cu el în străinătate: că aici nu se fac bani mulţi ca acolo, zice el. Tot visează că va câştiga destui cât să-şi deschidă propria firmă de taximetrie. Acest subiect a devenit, bineînţeles, un alt motiv de ceartă. Eu n-am mai fost niciodată plecată atât de departe de ţară şi, în plus, câştig destul de bine acum, iar clientele sunt mereu mulţumite. Nu vreau să renunţ la visul meu de dragul lui!
Cătălina M., Bucureşti
