«Bobiţă este eroul familiei!»
Într-o zi de primăvară, am fost la Bucureşti pentru a-mi cumpăra un căţel. Dar, stupoare, locul amenajat pentru câini se desfiinţase.
Pentru că alături era un magazin,am decis să intru pentru a vedea ce mai este nou. Până să ajung la intrarea în magazin,l-am zărit pe Bobiţă alături de stăpânul său,care părea să fie supărat. Am intrat în vorbă cu stăpânul şi am aflat că vrea să‑l dea.
Inima a început să-mi bată fără nicio explicaţie… Vechiul stăpân nu putea să-l mai ţină. Am fost întrebată dacă iubesc animalele,deoarece voia ca Bobiţă să ajungă într-o familie unde să fie iubit. Stăpânul mi-a dat inclusiv hăinuţa,castroanele şi lesa. Lucruri pe care le mai am şi acum,deşi au trecut 10 ani de atunci.
Bobiţă ne‑a salvat când într-o noapte hoţii au intrat în casă peste noi. Nu au putut trece de uşa de la bucătărie,pentru că în hol era Bobiţă. Nu ştiu ce s‑ar fi întâmplat dacă acei hoţi treceau de Bobiţă.
Am foarte multe amintiri cu el. Este foarte devotat. Anul trecut,mama mea a căzut şi şi-a rupt piciorul drept. Cât timp a fost în spital pentru operaţie,Bobiţă a stat numai la uşa ei.
Mânca destul de rar şi doar atunci când îi puneam telefonul la ureche şi mami vorbea cu el. Îl iubesc ca în prima zi când l-am văzut. Pe 12 octombrie,în fiecare an,fac tort de ziua lui.
Aniela RamonaTutuianu,din Călăraşi
