Este pisica stăpânul omului? Sau măcar prietena lui?
Misterioase şi mofturoase, puţin arogante şi profitoare, despre pisici se spune că, adesea, ne tratează cu spatele. În rest, ne bagă-n seamă doar când le convine şi sunt prietenoase doar când vor ceva de la noi. Cât de adevărate, însă, sunt aceste observaţii? Dacă îi întrebi pe oamenii care au în viaţa lor o pisică, îţi vor spune că adevărul este mult mai complex decât un simplu da sau nu.
Pisica este singurul animal asocial pe care omul l-a domesticit. Dar, pe cât de mult le iubim, pe atât suntem dezamăgiţi (unii dintre noi) că nu putem avea cu ele aceiaşi legătură strânsă pe care o avem cu cei încoronaţi „cel mai bun prieten al omului”. Dar, din ce în ce mai mulţi experţi în comportamentul animalelor au început să se întrebe dacă nu cumva noi suntem de vină, căci ne aşteptăm ca pisica să fie mai... umană şi nu ştim, de fapt, să-i înţelegem „limbajul”.
Mă iubeşte, nu mă iubeşte...
La polul opus, câinii sunt incapabili să-şi ascundă stările emoţionale - tremuratul, scheunatul, săritul pe tine la bucuria revederii sunt semne care indică foarte clar ce simte câinele tău. Şi pisicile au un limbaj corporal sofisticat - stările lor de spirit sunt semnalizate prin înfoierea blănii pe spate şi pe coadă, prin mişcarea bruscă a vârfului cozii sau prin poziţia urechilor şi a mustăţilor. Cu cât petreci mai mult timp cu mica felină, cu atât înţegi mai bine ceea ce încearcă să-ţi comunice.
Cu toate astea, oamenii percep ult mai uşor ataşamentul câinelui faţă de ei, în timp ce nu sunt niciodată prea convinşi de dragostea pisicii. După mii de ani de împărţit casa, patul şi, uneori, masa, pisica încă are o imagine pubicitară nu tocmai favorabilă. În timp ce mulţi văd în independenţa pisicii un bonus, unii spun că această independenţă arată, de fapt, egoismul şi indiferenţa felinei. Este o percepţie care dăinuie încă de când au fost domesticite primele pisici, în pofida faptului că iubitorii şi cunoscătorii de feline spun că este un „nonsens”.
Prima relaţie cu Miţi
Unul din motivele imaginii „reci” pe care o au pisicile este legat de modul în care acestea au fost domesticite: un proces mult mai gradual decât cel al domesticirii câinelui şi în care pisica a deţinut controlul. Primele feline domestice au început să apară în satele neolitice din Orientul Mijlociu acum vreo 10.000 de ani. Nu erau dependente de oameni pentru a primi hrană şi adăpost, dar erau încurajate de aceştia să rămână pe lângă casele şi grădinile lor ca să ţină şoarecii şi alţi dăunători la distanţă. Deci, relaţia noastră cu ele a fost, mult timp, ţinută la distanţă. Pe de altă parte, câinii aveau rolul de a ajuta omul să vâneze şi se bazau pe noi pentru a primi o bucăţică din vânat.
Mai mult, un studiu recent făcut de cercetătorii de la Universitatea Portsmouth din Marea Britanie, a descoperit un truc pe care câinii l-au adoptat cu milenii în urmă şi cu ajutorul căruia ne-au cucerit pe noi, oamenii: au învăţat să imite expresiile faciale ale bebeluşilor. Prietenii noştri canini au dezvoltat un muşchi ce le permite să-şi mişte sprâncenele - lucru pe care strămoşii lor lupi nu îl fac. Altfel spus, faimoşii „ochi de căţeluş” nu sunt doar un clişeu, ci sunt un truc evolutiv care a consolidat legătura dintre câini şi oameni.
Vestea proastă pentru pisici este că ele nu au acest muşchi. De aceea privirea unei pisici poate părea rece şi neprietenoasă. Chiar şi aşa, dacă te uiţi mai atent, pisica are metodele ei de a-ţi spune „te iubesc”.
Cuvinte... arătate
Chiar dacă privirea pare rece, atunci când o face clipind leneş, pisica îţi spune că te place şi că are încredere în tine. Iar dacă îşi mai şi întoarce capul într-o parte, înseamnă că este complet relaxată. Un alt semn al stării de relaxare şi de mulţumire - deşi nu întotdeauna - este torsul.
Dacă atunci când ajungi acasă Miţi nu sare pe tine de bucurie, cum o face un câine, nu înseamnă că nu se bucură să te vadă. Atâta doar că îţi spune acest lucru moţăind, în continuare, pe canapea sau venind, agale spre tine şi frecându-se de piciorul tău. Dacă, pe de altă parte, fuge şi se ascunde atunci când ai intrat în casă, este semn că ceva o înspăimântă la tine şi că nu te vrea prin preajmă.
Şi, pentru că tot veni vorba de frecatul de picior, multă vreme s-a crezut că acest lucru înseamnă că pisica îşi marchează teritoriul - aşa cum o fac pisicile sălbatice atunci când se freacă de un copac. Numai că, cercetătorii au realizat că, în cazul oamenilor, pisicile fac acest lucru din alt motiv: în felul acesta îşi exprimă afecţiunea.
De asemenea, atunci când sunt mai relaxate, devin mai prietenoase, iar acest lucru se întâmplă, de obicei, când sunt tratate cu dragoste, dar şi când au apă şi mâncare proaspete la dispoziţie, iar litiera e curată. Apropo, ştiai că pisica preferă ca apa să fie în alt loc decât mâncarea?
