Cum se dezbate o moştenire şi care sunt actele necesare
Dezbaterea unei succesiuni este o procedură juridică prin care, notarul public sau instanţa de judecată stabileşte cine sunt moştenitorii în urma decesului unei persoane. Avocatul Bogdan Dobrescu ne spune cum se dezbate o moştenire în România şi care sunt actele necesare.
Succesiunea se poate deschide fie în faţa notarului public fie cu o acţiune în faţa instanţei de judecată prin care să solicitaţi să se constate deschisă succesiunea după defunct. În situaţia în care între succesori există înţelegere, procedura care trebuie urmată este procedura de deschidere a moştenirii în faţa notarului public, însă în situaţia în care există divergenţe atât cu privire la calitatea de moştenitor sau cu privire la modul în care urmează a fi împărţite bunurile defunctului, în această situaţie succesorii/moştenitorii trebuie să se îndrepte cu o cerere la Judecătoria de la ultimul domiciuliu al defunctului, iar dacă se deschid succesiv mai multe moşteniri, competenţa de a soluţiona o asemenea acţiune, îi revine oricăreia dintre Judecătoriile de la ultimul domiciliul a oricarui defunct.
Cererea de deschidere a succesiunii
Moştenirea trebuie acceptată în termenul de 1 an de la deces, însă succesiunea poate să fie deschisă oricând după aceea. Cererea de deschidere a succesiunii poate să fie formulată de către oricare dintre moştenitori. Dacă succesiunea se deschide la instanţa de judecată, ceilalţi moştenitori vor avea calitatea de pârâţi, iar cel care solicită deschiderea succesiunii va fi reclamant; dacă succesiunea se deschide la notar, ceilalţi moştenitori vor fi informaţi de notar.
Indiferent dacă succesiunea se deschide la notar sau în faţa instanţei de judecată, moştenitorul va trebui să facă dovada că este succesorul defunctului. Dovada calităţii de succeptibil trebuie făcută indiferent dacă se optează pentru procedura notarială sau pentru instanţa de judecată cu următoarele înscrisuri:
- dovada acceptării moştenirii;
- certificatul de deces;
- certificatul de naştere;
- testament autentic sau olograf precum şi prin orice alt înscris din care rezultă calitatea de succesor.
După deschiderea succesiunii se eliberează de către notarul public un certificat de moştenitor iar bunurile care sunt în partimoniul defunctului, fie sunt împărţite după învoiala părţilor între moştenitori, fie moştentorii aleg să rămână în indiviciune cu privire la bunurile care fac parte din masa succesorală.
Dacă instanţa de judecată se pronunţă cu privire la deschierea succesiunii, aceasta va pronunţa o hotărâre prin care se constată calitatea de moştenitori după defunt. În situaţia în care instanţa de judecată este investită pe lângă cererea de constatare a calităţii de moştenitori şi cu o cerere de atribuire a bunurilor, ieşire din indiviziune instanţa de judecată prin aceeaşi hotărâre se va pronunţa cu privire la toate aceste aspecte.
Părţile nu se înţeleg
În situaţia în care părţile nu se înţeleg cu privire la bunurile ce urmează a le fi atribuite, instanţa de judecată va proceda la formarea loturilor pentru fiecare moştentor în parte în funcţie de cota ce îi revine fiecăruia, în asemenea situaţii, de obicei, instanţa de judecată, fie la cerere, fie din oficiu, va dispune efectuarea unei expertize iar expertul propune modul în care trebuie formate loturile.
Dintre cele două proceduri anterior menţionate, cea mai rapidă este procedura notarială deoarece aici nu se va mai dipune expertiza şi nici nu mai exista termene de judecată şi nici celelalte termene procedurale, însă la această procedură se poate recurge numai dacă părţile se înţeleg atât cu privire la calitatea de moştenitor, cât şi cu privire la modul de împărţeală a bunurilor.
Avocat Dobrescu Bogdan
Sursă imagine: hwww.lightcastlebd.com
