Incidenţa cancerului de sân va creşte la 10.000 de cazuri noi anual

Societatea Română de Chirurgie a Sânului şi Oncologie, în parteneriat cu Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila” Bucureşti, organizează între 1-3 noiembrie 2018 cea de-a VIa ediţie a Conferinţei Naţionale cu participare internaţională dedicată cancerului mamar, intitulată „Metamorfoza tratamentului cancerului mamar“, prin care se doreşte oferirea unei imagini asupra modului în care s-a dezvoltat diagnosticul şi tratamentul cancerului mamar în România şi în lume.

„Incidenţa cancerului mamar este în creştere în România şi se estimează că în anii următori va ajunge la acelaşi nivel ca în ţările din Europa Occidentală şi numărul de cazuri noi pe an va depăşi 10.000. Din păcate, în România, rata mortalităţii creşte în acelaşi ritm alarmant”, a declarat prof. dr. Alexandru Blidaru, Preşedintele Societăţii Române de Chirurgie a Sânului şi Oncologie.

„Chirurgia cancerului mamar a devenit mult mai nuanţată şi individualizată, iar renunţarea la mastectomie e un lucru care s-a întâmplat peste tot în lume, chiar dacă în ritmuri diferite. În România însă, din cauza contextului socio-economic, diagnosticului de multe ori tardiv, mentalităţii pacienţilor, medicilor şi populaţiei în general, mastectomia este încă privită ca singura soluţie sigură de vindecare a bolii şi, din păcate, multe paciente nu beneficiază de reconstrucţie mamară, chiar dacă există un program naţional în această direcţie.

Deşi în România avem acum mai multe cazuri de reconstrucţie mamară imediată decât în anii anteriori, suntem foarte departe de procentele de reconstrucţie post mastectomie efectuate la nivel mondial; dacă în lume 60 – 80 % dintre pacientele care au mastectomie beneficiază de reconstrucţie, în ţara noastră procentul este în jur de 5%”, a precizat prof. dr. Alexandru Blidaru, Preşedintele Societăţii Române de Chirurgie a Sânului şi Oncologie cu prilejul conferinţei de presă de la deschiderea celei de-a Via ediţii a Conferinţei Naţionale cu participare internaţională dedicată cancerului mamar.

Loredana Batariga, 41 de ani, a depistat o tumoră agresivă la sân acum 4 ani şi jumătate. Pe când era însărcinată în luna a patra. “Sincer, ca orice pacient aflat în postura asta, mi-a trecut prin cap că până aici mi-a fost dat să trăiesc…şi am suferit îngrozitor… mi-au trecut tot felul de gânduri prin cap, dar era ceva normal… eram într-o stare de şoc. Am consultat câţiva doctori de specialitate oncologică şi toţi îmi recomandau să nasc prematur cu riscurile de rigoare, ca să mă salvez pe mine, sfat care nu mi se potrivea deloc, mai ales că acasă mai aveam o fetiţă de 10 ani cu handicap grav, diagnostic cu autism”.

Loredana a găsit însă medicul care să o lase să ducă sarcina până la capăt, iar imediat după naştere a început investigaţiile necesare şi şedinţele de chimioterapie. A urmat intervenţia chirurgicală în timpul căreia i-a fost extirpat sânul, apoi, în timpul aceleiaşi intervenţii a făcut şi reconstrucţie mamară. „Mi-au rămas întipărite în minte cuvintele domnului doctor Blidaru. Îmi spunea: ”. De la operaţia Loredanei au trecut mai bine de 4 ani, iar femeia îi consideră pe doctorii care s-au ocupat de ea adevăraţi Dumnezei, pentru că au ajutat-o să trăiască şi pe ea, dar şi pe copilaşul ei.

„Chirurgia cancerului mamar s-a modificat în ultimii ani. În primul rând pentru că aşteptările pacientelor au crescut, ele nu mai vor doar să se vindece, vor să îşi păstreze sânii atunci când este posibil, vor ca aceştia să aibă o formă naturală şi vor să îşi păstreze calitatea vieţii. De aceea, în prezent, combinăm tehnici chirurgicale oncologice şi plastice pentru a obţine rezultate estetice mai bune, se numeşte Chirurgie Oncoplastica, a declarat dr. Benjamin Sarfati, Chirurgie Plastică şi Reconstructivă, Centrul European Gustave Roussy, Paris, Franţa.

Silvia Lungu a fost un pacient conştiincios, care şi-a făcut controale regulate la un an, întrucât avea antecedente în familie, mama ei murind de cancer la sân. Cu toate acestea, tumora a apărut la distanţă de 6 luni de la controlul precedent, când totul era în regulă.

„Culmea este că am făcut testul pentru a vedea dacă era o formă genetică sau nu, având în vedere că mama murise de această afecţiune. Nu aveam însă gena. A fost un cancer care a apărut pur şi simplu, în 6 luni tumora crescuse la 4 cm. Sunt câteva lucruri care mi s-au părut importante în această experienţă. Să te înconjori de oameni care să nu te perceapă ca pe un bolnav şi să vorbească continuu numai despre asta. Şi foarte important, să ai încredere în medicul tău şi în echipa dumnealui. Altfel, este foarte greu să faci faţă acestei provocări”, crede Silvia despre experienţa prin care a trecut la începutul acestui an.

„Tratamentul cancerulului mamar a devenit din ce în ce mai specializat, fiind în strânsă legătură cu schimbările permanente din ghidurile terapeutice internaţionale. Informaţiile pe care le furnizează medicul anatomopatolog sunt de o importanţă capitală în decizia terapeutică. Anatomopatologul este parte esenţială a echipei multidisciplinare care tratează pacienta, diagnosticul şi stadializarea tumorii fiind doar o primă etapă a rolului acestuia în echipă”, crede prof. dr. Isabel Alvarado – Cabrero, Profesor Anatomie Patologica, Sef Departament Patologie, Spitalul de Oncologie Mexico City, Mexic