Tratamente pentru afecţiunile tiroidei
Eşti obosită mereu deşi te odihneşti suficient, ai început să iei în greutate sau să slăbeşti, îţi cade părul sau ai dificultăţi de concentrare? Sau transpiri abundent şi eşti agitată permanent? E posibil ca glanda tiroidă să fie de vină.
Tiroida este o glandă mică situată la baza gâtului şi secretă hormonii care reglează metabolismul. Moştenirea genetică, bolile autoimune, dar şi lipsa iodului din alimentaţie sau stresul favorizează apariţia dereglărilor la nivel tiroidian. Acestea pot surveni în adolescenţă, după sarcină sau la menopauză, femeile având o probabilitate de şase ori mai mare de a fi diagnosticate cu tulburări tiroidiene, mai ales odată cu înaintarea în vârstă.
Hipertiroidia: agitaţie, insomnie, pierdere în greutate
Când ai simptome precum agitaţie şi insomnii, anxietate, transpiraţie abundentă, pierdere în greutate, e semn că tiroida secretă hormoni în exces. Analizele de sânge indică un nivel ridicat al tiroxinei, principalul hormon secretat de tiroidă, şi un nivel scăzut al TSH (hormonul de stimulare tiroidiană, care stimulează secreţia hormonilor tiroidieni) - ceea ce înseamnă că tiroida este excesiv de activă. Tratamentul constă în luarea medicamentelor antitiroidiene şi, după caz, extirparea tiroidei, urmată de necesitatea terapiei zilnică de substituţie hormonală. Acesta are rolul de a înlocui hormonii tiroidieni pe care organismul nu-i mai poate secreta.
Hipotiroidia: oboseală, nervozitate, boli cardiace
Când glanda nu produce o cantitate suficientă de hormoni, survin simptome ca oboseala, pielea uscată, constipaţia, încetinirea ritmului cardiac, creşterea în greutate, depresia. La analiza sângelui, un nivel ridicat de TSH şi un nivel scăzut al tiroxinei indică o tiroidă insuficient de activă. Principalul tratament pentru hipotiroidie constă în administrarea zilnică a hormonilor de sinteză. Este importantă administrarea în doză adecvată, deoarece excesul poate duce la hipertiroidie.
Nodulii tiroidieni
Sunt excrescenţe pe tiroidă: fie aglomerări de celule normale, fie chisturi pline cu lichid. Majoritatea sunt benigni, nefiind necesar tratamentul, ci doar monitorizarea lor, şi doar circa 5% sunt canceroşi. Cele mai frecvente simptome sunt durere şi umflături la nivelul gâtului, dificultate la respiraţie şi înghiţire, nervozitate, scădere bruscă în greutate, răguşeală în absenţa răcelii, oboseală. Sunt depistaţi prin palpare sau cu ajutorul tomografiei computerizate ori ecografiei. Tratamentul presupune folosirea unui ac care drenează lichidul din nodulii chistici. Dacă nodulul reapare după ce a fost drenat, trebuie îndepărtat chirurgical. Intervenţia chirurgicală este necesară doar dacă nodulul are dimensiuni mari şi afectează respiraţia ori hrănirea, sau dacă e malign. După îndepărtarea nodulului ar putea fi necesară administrarea iodului radioactiv pentru distrugerea tuturor celulelor canceroase.
Bolile autoimune sunt cele mai frecvente cauze ale perturbării funcţiei tiroidiene. Tratamentul pentru afecţiunile glandei tiroide se instituie în momentul în care apare insuficienţă de sinteză a hormonilor tiroidieni şi constă în administrare de hormoni tiroidieni.
În primul rând, această insuficienţă se referă la creşterea moderată a TSH-ului, cu menţinerea nivelului normal al hormonilor. În momentul agravării bolii, nivelul lor scade sub limita normală. Atunci când se constată prezenţa anticorpilor în sânge, în condiţiile profilului hormonal normal, nu se impune iniţierea tratamentului substitutiv. Totuşi, pentru persoanele de sex feminin care îşi doresc să devină mame, este necesară monitorizarea atentă a funcţiei tiroidiene, deoarece ele au valori-ţintă ale TSH-ului mai mici, comparativ cu restul bolnavilor.
Alte moduri prin care simptomele afecţiunilor glandei tiroide pot fi ţinute sub control sunt: o alimentaţie sănătoasă şi echilibrată, mişcarea zilnică, renunţarea la fumat şi limitarea consumului de alcool. La toate acestea se adaugă şi vizitele regulate la doctorul endocrinolog şi respectarea recomandărilor medicale. Dacă nu este tratată la timp, hipofuncţia tiroidiană apărută în urma unei boli autoimune, poate perturba buna funcţionare a altor organe. De exemplu, tulburările glandei tiroide nediagnosticate favorizează apariţia bolilor cardiovasculare, deoarece cresc valorile colesterolului rău, LDL. Nu trebuie ignorat nici riscul crescut de osteoporoză, infertilitate, iar în cazul copiilor pot apărea deficienţe în dezvoltarea sistemului nervos şi a celui osos.
Dr. Corina Neamţu, medic primar endocrinolog,
Columna Medical Center, Bucureşti
